Jurnalismul în fața provocărilor generate de Facebook (II)

Scriam zilele trecute (vezi aici) despre provocările la care este supus jurnalismul profesionist de către apariția platformei ,,Facebook” la nivel global.  În 1996, un sociolog italian, Alberto Abruzzese, profesor la Universitatea “La Sapienza” din Roma, a publicat o carte în care prevestea că Internetul îi va aduce în scenă pe “analfabeţi”, care vor căpăta accesul la dicursul public în proporţii de masă. Şi prin “analfabeţi” nu înţelegea, desigur, oameni care nu ştiu să scrie şi să citească, ci oameni cu o educaţie precară, care pînă la Internet nu obişnuiau să citească şi – mai ales – să scrie. Acesta, dar si alții,  sunt oarecum precursorii lui Umberto Eco. Mă refer la afirmațiile celebrului profesor și scriitor italian care spunea despre Facebook și alte rețele de socializare că: „ dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului față de care spectatorul se simțea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”.

De altfel, politica și standardele comunității Facebook este una de stimulare a comunităților și persoanelor ,,care altfel ar putea fi neobservate sau marginalizate”. Ciudat, nu? dar tocmai asta explica afirmatiile de mai sus…

Revenind, în Romania a apărut o modă mai specială: este vorba de furnizarea de ,,știri” de către autorități sau instituții ale statului pe rețelele de socializare. Toată lumea ,,e pe Facebook”… În cele ce urmează, ne vom referi la rețelele de socializare, în special Facebook fără a mai specifica asta, iar unde va fi cazul vom specifica.

Motivațiile de a ,,furniza știri” direct către populație/catățeni/alegători sunt cele mai diverse, dar în principal acestea sunt:

  • penetreză direct la public, mai ales la publicul ,,țintă”
  • motivații politice, plecând de la manipulare, știri false până la emfază, aroganță și emanarea vădită a puterii, care este ,,deasupra muritorilor”
  • frică de pierderea ,,scaunului” politic – unii șefi de instituții/partid vor să arate mai bine decât sunt în realitate
  • motiv de oferire de sinecuri, angajând amatori care postează informări cu poze atașate
  • combaterea inamicilor politici
  • atragerea de foloase proprii din functia publică deținută
  • controlul informațional cu costuri minime
  • atragerea simpatiei publice

Caracteristicile comunicatelor date pe rețelele sociale, de diverse instituții ale statului, sunt (mai ales cele locale):

  • au statut de ,,comunicat oficial” care poate fi greu combătut
  • relevă numai informatiile ,,permise” la publicare de conducere, informatiile ,,sensibile” sunt eliminate
  • majoritatea sunt realizate intr-un stil amatoricesc, fara respectarea unor minime reguli de jurnalistica
  • unele sunt informatii tip ,,șablon”, fara a se atinge mai multe aspecte
  • majoritatea lor stâlcesc limba română
  • folosesc unor interese personale sau de grup
  • sunt sub controlul direct al ,,șefului cel mare”, de multe ori la ,,cheremul” lui
  • este divergent față de jurnalismul de investigație

In partea a treia voi analiza efectele pe care aceste comunicate la au asupra jurnalismului profesionist, dar și asupra cititorilor.

 

Recommended For You

One Comment to “Jurnalismul în fața provocărilor generate de Facebook (II)”

Comments are closed.