Lupii de mare

,,Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.”
Acestea sunt slovele poetului… si cat adevar regasim, dupa atat amar de vreme, intr-insele. Nea Mitica, amicul meu, un om jovial, mereu cu buna-dispozitia la buzunar, ai zice ca omul e perpetuu fericit si plin de noroc. De fapt, puterea optimismului sau nu a lasat nici o clipa ca supararile, nevoile sau alte probleme ale vietii, sa-l afecteze vizibil. Octogenarul bonom isi face timp, cat il mai tin balamalele, sa trebaluiasca prin casa, sa mearga la piata, sa dea cu matura – intr-un cuvant nu sta degeaba. Ne uneste o prietenie de peste trei decenii, iar meseria de telefonist nu a fost straina de aceasta cauza.
Cafeaua de azi, bauta la el acasa, savurand inaltimile din centrul Bacaului, a fost mai buna ca niciodata. Motivul nu era cafeaua, ci de fapt bucuria de a fi impreuna, de a pune la cale lucruri, de a discuta amintiri comune.
Si ca niste ,,lupi de mare” veritabili, am fost ,,imortalizati digital” intr-un moment regizat – cum altfel – demn de cei mai teribili capitani de vas. Corabia timpului, evident… Pipa si chipiul marinaresc, ca accesoriu obligatoriu, au constituit o recuzita pentru o reprezentatie informala.
Caci viata si prieteniile nu mai au nevoie de formalitati pentru a se petrece. Iar lupii de mare, nici atat, nu isi fac o problema din asta.
Un lucru e clar: timpul trece, lupii de mare raman!

Recommended For You