Prolog: La mai bine de un an de la precedentele pamflete despre pirații eșuați ai Opoziției, (partea I si partea II-a) lucrurile s-au schimbat radical. Dacă atunci unii pirați erau eșuați, acum însăși Corabia Opoziției a devenit eșuată. Sub numele ei mai exista doar cativa pirați care se luptă cu înverșunare cu Căpitanul Voievod. Restul fac doar joc de glezne pentru a fi auziți în front. De aceea am reanalizat situația intr-un interviu cu celebrul Pirat Cofetar.
-Piratule Cofetar, ce-ai mai făcut de la ultimul interviu?
– Domle.. mi-am angajat nevasta la Semiluna Rosie, amanta a rămas tot acolo, iar eu am ,,reevaluat” oportunitățile si am plecat de la grupul Piraților Opoziției. Dacă am uitat ceva îți mai spun pe parcurs.
– Cum adică ți-ai ,,angajat” nevasta? De când au pirații neveste?
– Domle, în democrație ai dreptul la nevastă, la amantă și la iubită. E simplu.
-Creștinește și moral nu e corect. Am dreptate? întreabă reporterul.
– Ce mai contează moralitatea, domle? zice fostul Pirat Cofetar. Diploma de ,,Bun Creștin” e ca să știe lumea, dar eu știu un lucru simplu: ,,Fuți sau nu fuți, vremea pulii trece”. Eu nu pierd nici o oportunitate, conform devizei: ,,Fute cât poți, trădează-i pe toți, distracții la maxim cu trasul de sfori!”
-Frumoase devize, n-am ce zice. Dar cu nevasta cum ai făcut?
– Domle, m-a convocat Căpitanul Voievod în pivniță la un aghiotant de-al lui. Ș-atunci, sub aburii licorilor bahice, mi-a șoptit la ureche: ,,Hai, băi, Piratule Cofetar la noi… Cu cine bei tu un șpriț, ha? Avem și șpriț la protocol, nu numai apă. Nu te-ai săturat să bei doar romul de la prăjituri? Hai la noi, pe Vaporul Puterii, este și Paharnicul Mucea, omul meu de încredere, și alții cu ștaif.”
– Și mai departe? vine întrebarea
– Domle, atuncea io l-am întrebat cum colaborăm. Nu l-am întrebat ce-mi dă, că suna periculos a mită. El a zis că l-a sunat Sanitarul Priceput și că a apărut, așa deodată, un post de făcut statistici la serviciul de Frecat Menta. Postul era tocmai potrivit pentru nevasta mea. In schimb, eu, când vine vorba de voturi și alte susțineri politice, fac după vrerea Măriei Sale. Și mai fac un ,,lobby” elegant, mascat, ca să distrug ce-a mai rămas din Opoziția Leșinată. Așa am bătut palma.
– Ai avut ceva îndoieli?
– Una singură, domle. La finalul beției eram nedumerit cine e Paharnicul Mucea. Pentru că nu mai putea vorbi, Căpitanul Voievod mi l-a arătat cu degetul pe Corsarul Vice. Nici eu nu mai puteam vorbi, dar am înțeles a doua zi.
– Dar amanta? că ai zis că ai și amantă! insistă reporterul.
Fostul Pirat Cofetar răspunde dezinvolt:
– Domle, orice pirat serios are și amantă, conform zicalei marinărești: ,,în fiecare port, câte o amantă”. Corabia Opoziției a eșuat pe malul Bistriței, iar cel mai apropiat port e Bicaz. Ce-i acasă e oficial, dar m-am săturat de mofturile și refuzurile nevestei… i se trage de la lucratul cu gologanii Visteriei Habsburgice. Eu, ca pirat… adică ca fost pirat, c-am dezertat deja, n-am nevoie de refuzuri și moțocuri muierești! Mi se pune pata și pe ochiul care mi-a mai rămas. Am nevoie de adrenalină, nene!
– Adrenalină? întreabă curios reporterul.
– Da, domle. Unde găsești adrenalină mai multă decât între cracii amantei? Acolo pot fi și pirat, și dom capitan, și matelot… orice vreau. Bașca că mai facem și schimburi: ea îmi dă copii de hrisoave domnești secrete, eu îi dau numere, zice piratul cărunt, umflându-se-n mușchi.
– Dar iubită ai?
– Nu, domle, pentru că m-a vlăguit nesătula asta de amantă, de-a trebuit să-mi iau Viagra.
-De ce-ai dezertat de la Opoziție?
– În primul rând, domle, din cauza gazetei voastre. Cu ce-ați scris voi, le-ați deschis ochii și eu nu i-am mai putut prosti.
– Asta nu se pune, noi am scris realitatea, zice reporterul. Altceva?
– Domle, pe perioada de pandemie a fost greu, foame mare, falimente, oameni săraci. Cine mai cumpăra prăjituri când Moartea defila printre noi? Nimeni, domle… mai ales că s-au învățat gratis de la campania electorală. Nu mi-a mers bine nici cu pirateria, nici cu cofetăria.
– Puține motive, doar atât?
– Stai, domle! sare fostul pirat ca ars. Se știe că în opoziție e multă foame, dar si trădare. Dacă Piratul Penal una zice si apoi face alta, cu gloata lui cu tot, eu de ce-aș fi prost să fac opoziție pe gratis? Mai bine votez cu Puterea și am avantaje.
– Ce avantaje?
– Domle, când eram în Opoziție, cheltuiam: eu le duceam prăjituri, rom și săpun la pirați, că mureau de foame și sete.
– Pentru ce săpun? întreabă nedumerit reporterul.
– Domle, doi pirați n-aveau bani nici de săpun sau pastă de bărbierit. Eu înțeleg că piratul pute, dar ăia erau deja împuțiți… Apropo, când s-or duce nespălații în fața judecătorului pierd procesul!
– Lasă-i pe ei, zi-i mai departe despre tine.
– Acum domle, de când am dezertat la Putere, mă invită Capitanul Voievod la protocol.
– Ce protocol? Ăla pe care l-ați tăiat anul trecut?
– Da, domle. L-am tăiat de ochii lumii, că l-am aprobat anul ăsta: fleici și spriț. Nici gașca lui nu e elitistă, dar măcar eu primesc, nu dau. Bașca ce ți-am zis cu angajarea nevestei. Doar atât declar oficial, restul descoperiți voi dacă sunteți jurnaliști buni. După mine, potopul… sau apocalipsa.
– Despre ceilalți pirați, foștii tăi confrați de opoziție, ce ai de spus?
– Păi sunt trădători, domle! zice cu năduf fostul pirat cofetar.
– Dar tu nu ești? întreabă reporterul.
– Nu, domle, eu mi-am reevaluat poziția și interesele, funcție de cerere și ofertă. La mine a venit cererea, nu m-am dus eu sa fac cerere ca alți pirați. Regula economiei de piață: e cerere? Da! atunci prețul e mare… La valoarea mea, îmi permit!
– Da? cum așa?
– Domle, hai să îți dau un exemplu concret, un caz de trădare. Un pirat nespălat, de altfel muritor de foame cu drept de vot, vine la Capitanul Voievod si cere 10 metri patrati sa-si faca terasă la crâșma ,,Botul Mârțoagei”. Bașca că plătește și taxă. Spune și tu dacă nu si-a amanetat votul pe gratis? Un prost!
– Dacă spui tu nu te pot contrazice, că iar mă tai cu iataganul justiției! Dar despre Vaporul Puterii, ce îmi poți zice?
– Domle reporter, te referi la faptul ca l-am votat pe Corsarul Vice, zis si Paharnicul Mucea?
– Da, exact. L-ai votat, apoi l-ai denigrat și înjurat. Nu mai înțeleg, cum vine asta?
– Păi nu ți-am zis, domle, că totul ține de reevaluare? Omul nu-mi place, dar n-am ce face că vine la pachet cu interesele mele. În acest moment interesele mele o cer, deci el trece reevaluarea. Atunci era un prost, nu-l suportam. Citește Caragiale, neicusorule!
– La ce te referi mai exact?
– Cum la ce, domle? Caragiale zice așa: ,,Trădare să fie, dacă o cer interesele partidului…”
– Și continuarea frazei? întreabă reporterul.
– Domle, continuarea există, dar nu trebuie s-o știm decât noi!
– Dar te întreb din nou: prin această dezertare, trădare, nu cumva vă bateți joc de oameni?
– Domle, îți răspund la fel: asta e politica. Noi le-am vândut gogoșile, ei le-au înghițit. Dacă votanții se simt trădați, e problema lor. În politică și în viață, totul e relativ. Doar un lucru e sigur: eu nu sunt trădător.
– Ultima întrebare de final: cum rămâne cu alegerile pierdute?
– Poate n-ai înțeles, domle reporter: pe mine m-a durut în pulă că ies sau nu ies eu câștigător la alegeri.
Epilog: Acestea fiind spuse, cititorii pot trage concluziile. Asta dacă nu uită până la alegerile viitoare.
NOTA: Această fabulă/pamflet si imaginile asociate se supun legii dreptului de autor L8/1996. © Iulian Pascaluta / Gazeta de Buhusi – Toate drepturile rezervate. Distibuirea necomercială este liberă. Pentru cei care nu înțeleg, aceasta este o fabulă, pamflet sau ceva de rîs, iar orice asemănare cu realitatea este întâmplătoare.