Marturisesc, inca din start, ca ideea acestui articol mi-a dat-o Andrei Plesu. Am asistat, de-a lungul anilor, la schimbari de serii de consilieri locali. Dar am asistat si la ceva mai interesant: schimbarea principiilor si atitudinii oamenilor. Am apreciat mereu persoanele cu educatie, care au un punct de vedere articulat, bazat pe cunoastere, pe experienta profesionala, morala sanatoasa, verticalitate si bineinteles, pe experienta de viata. Multi dintre cei pe care i-am cunoscut, fie ca mai sunt in viata sau nu, au fost consecventi principiilor si regulilor lor. Aceasta conseventa si constanta mi-aduce aminte de o vorba de-a lui Cornelui Coposu: ,,Negociem orice, dar nu principii.” Si ca sa nu fiu cabotin, (nu ca as fi fost vreodata!) incep – cum altfel? – prin evocarea schimbarii atitudinii prietenilor. Pentru ca, nu-i asa, zicala spune: ,,Apara-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma apar singur!” Dar am avut si prieteni care au abdicat, din diverse motive, de la principiile care i-au calauzit o buna parte din viata. Intr-o Romanie in continua schimbare a ordinii valorilor, a fi conservator si fidel unor principii clasice poate aparea desuet, absurd sau chiar retrograd unora care nu pun valoare pe astfel de aspecte. Ma intreb retoric: poate eu nu ,,înțeleg corect condiția umană și spiritul timpului” (Plesu) ? Poate, dar cu o foarte mica rezerva.
Un bun si vechi prieten, de altfel mana dreapta a unui onorabil transilvanean plecat in vremuri de restriste la Londra, imi povestea cum facea actiuni impotriva comunistilor sau Securiotatii. Fie pe la ambasade, fie transportand clandestin romani din Budapesta la Viena sau ducandu-le ajutoare materiale. Asta inainte de 1989! Revenit pe meleagurile mioritice, ,,amicul mieu” imi spunea mereu ca a luptat multi ani cu mentalitatea securista a conducatorilor post-decembristi, fie ei locali, fie centrali. Chiar si afacerea sa a avut de suferit, iar binele facut multor cetateni ai urbei sale natale a fost repede si definitiv uitat la alegeri. Stiu, de asemenea, ca a facut numeroase petitii la institutiile statului, pentru a semnala hotiile cat casa ale alesilor din urbea sa. Iar justitia i-a ras in nas cu decizii ultrasuperficiale. Mai mult, a fost folosit, in mod meschin, de unii care au profitat ,,democratic” de naivitatea si atitudinea sa eleganta. Chiar si acum, acesti impostori alesi sa decida, buni cunoscatori ai fluviului de bani si de rahaturi politice ce se scurge invizibil de la unele institutii locale, sunt niste lingai jalnici, care nu fac decat sa-l ,,ecraneze” de realitatea inconjuratoare, construind o aura de frumusete ipotetica acolo unde nu trebuie si preamarind calitatile lui de om politic ajuns la senectute. Amicul meu, odata ajuns in jiltul destinat decidentilor, fara a pricepe prea bine din documentele ce-i sunt puse in fata, le aproba mandru si falnic, fara a se motiva. Nu e nici primul, nici ultimul – dar cand afirma despre altii ca ,,nu inteleg nimic din acte” te astepti ca macar el sa fi inteles ceva… As! Suficienta si ingnoranta au ajuns sa-i fie surori care-i administreaza un praf afrodisiac de fa-niente generator de buna-apreciere ieftina. Personala sau ale lingusitorilor meschini. La orice discutie cu el, pe baze concrete, imi da senzatia ca are multe lucruri cu care, politic, nu este de acord. Insa, surpriza, cand vine vorba de decizia oficiala, nu vrea sa iasa din front si voteaza cu gloata de idioti agnostici intr-ale administratiei locale. Sa va mai amintesc ca, mai anul trecut, imi spunea, plin de emfaza, ca ,,mai bine plec din partid decat sa renunt la convinderile mele politice” ? Acum a uitat aceste vorbe si principii, pe care le calca, hai sa fiu indulgent si sa-i caut scuza, datorita amneziei senectutii.
Constat cu stupoare ca bunul meu amic a ajuns de rasul curcilor cand executa comenzile celor pe care i-a contestat vehement si indreptatit altadata. Acum s-a intors roata, nene! Civismul sau inreprosabil altadata s-a transformat, in decurs de cateva luni de mandat de consilier, intr-o patetica pozitie de molusca politica. Sau un rol decorativ intr-un tablou de factura locala, apreciat de naivii necunoscatori ai dedesubturilor politice. Ce ales local nu se umfla ca broasca-n balta cand, trecand pe strada, este oprit de fitecine, pentru a discuta… discutii? Si el a cazut prada acestei vanitati ieftine de provincie.
In privinta relatiei cu amicul meu, nu am nici o asteptare, pentru ca, ce poate fi mai dezgustator decat un om care-si calca in picioare principiile care-l ghidau odata pentru a fi un soldat anost inregimentat, inconstient, ce-i drept, in interesele politice ale unora fara principii si fara Dumnezeu. Si uite-asa constati ca unii amici isi pierd suflul principiilor odata cu varsta, doar miseii si hotii ramanand constanti si fideli principiilor lor. A nu se intelege ca aceste categorii, odata social antagonic, au aceleasi principii! Daca primii vor intra rapid si ireversibil in anonimatul vremii, ca efect a amoralitatii lor, iata ca despre cei din urma se va vorbi, chiar daca nemeritat, mult si bine, ca afect al imoralitatii acestora din urma. Paradoxal, dar adevarat, mai ales cand vezi cat se poate perverti omul intr-o viata.
© Foto: Dragos Roua
