Așa mic cum este, acest oraș are multe și neștiute paradoxuri. Iar azi, de Ziua Națională a României, Buhușiul a mai cunoscut un paradox. În timp ce unii consilieri și foști aleși, însoțiți de unele doamne mai rubiconde, dădeau năvală la un restaurant pentru a înfuleca o porție de ciolan cu fasole, un domn primea o decorație prezidențială. Probabil ideea fasolei cu ciolan o fi venit de pe la noi… mai știi? Cert este că și unii, și celălalt, erau bucuroși în felul lor. Unii sărbătoreau bucuria burdihanului pus la grea încercare în fața conștiinței păcătoase, altul primea răsplata după doi ani de eforturi în pandemie. După frigul îndurat la o ceremonie cam leșinată, dar zglobie când a fost vorba de ,,hora unirii”, porția de ciolan afumat trântit gospodărește într-o strachină cu fasole prăjită a fost suprema fericire a păcătoșilor în plin post al Crăciunului. În sunetul imnului de stat al României, celălalt domn aștepta, în rând cu elitele acestei țări, începerea unei ceremonii. Cea mai importantă ceremonie din viața sa. A avut mare noroc că a prins-o, mai ales după faptul că, nu de puține ori, el și echipa sa au fost mult prea aproape de toate formele virusul ucigaș. Virus pe care, domnii și doamnele care azi au înfulecat haiducește ciozvârta porcească, l-au tratat cu cel mai tipic și mioritic sictir. Vaccin, prevenție sau interes? Aș! Odată scăpați de gângania microscopică, frica a dispărut și ea. Au uitat chiar și eforturile făcute de cel astăzi decorat și echipa pe care o conduce. Eforturi despre care Gazeta de Buhusi a scris mult, dar am și filmat cazurile grave din Spitalul Buhusi. Probabil gurmanzii și nehaliții de azi s-au rugat mult la Cel-de-Sus să le mai lase ocazia să se înfrupte din bunătățile lumești cu promisiunea că la spovada post-pandemică vor regurgita păcatele asumate cu plăcere. În timp ce domnul decorat azi număra persoanele decedate în spital din cauza aceleiași veșnice inconștiențe omenești. Sau dădea un exemplu personal de vaccinare anti-covid pentru cei care acum, scăpați de năpastă, s-au bulucit la crâșmă. Culmea ar fi ca mâine să aflu că unii din clienții crâșmei unde s-a servit fasole cu ciolan s-o încurce, asfixiați de efectul secundar al gustosului dicotiledonat. Ș-atunci unde ajung? Chiar la spital, la domnul astăzi decorat! E foarte posibil că cine-a scăpat de virus s-o mierlească de la mioritica și inofensiva fasole. Doamne apără și păzește! Pentru ca acest paradox să fie mai cu moț, toți au făcut parte de pe aceeași listă de candidați, dar au avut motive diferite. Exact ca drumurile care se despart în viață.
Și cum spuneam, ca să nu mai lungim vorba că poate unora le curg balele după felul de mâncare enumerat mai sus, târgușorul nostru s-a mai ales cu un paradox. Aceste extreme, fiecare interesant în felul său, fac deliciul gazetarului în plină sărbătoare națională tocmai din cauza discrepanței fenomenologice. Să mai zici că n-avem subiecte tipic caragialești, dar și serioase. Așa că, după atâta stat în frig la filmările de azi și după terminarea acestei scriituri satirice cu accente tragi-comice, molipsit de mirosul virtual, poate voi pleca și eu să… ciolan cu fasole. Dar un lucru e clar: ,,ciolan” n-am avut și nici nu doresc…
