Broasca, maimuța si păduchele
Au zis ele între ele,
,,Sa ne facem un partid,
În frunte, păduchele cel perfid!”
Broasca zilnic orăcaia,
Păduchele nimica nu făcea
Iar maimuța se… maimuțărea.
În campania electorală
Promisiuni, gargară și multă morală:
Că ei construiesc multe, multe…
Dar nu au dat amanunte.
Lumea, neștiind prea multa carte,
I-a crezut pe toți în parte.
Și în ziua de votare
Au pus ștampila, cu mic, cu mare.
Dar, a doua zi după votare,
Zvonul greu apare-n zare,
Că cel neales, păduchele de frunte,
Ar avea bube cam multe.
,,Ce să fie? ce să fie?”
Se întrebă lumea, făr să știe.
Dar gazetarul de mistreț
Aduce știrea de preț:
Păduchele a tot supt
Pân-a devenit corupt,
Că e plin de datorii
Și-l caută creditorii
Din zori si până-n seară
Să-i ia gologanii, bunăoară.
Auzind, broasca și maimuța,
Care se joacă cu puța,
Au pus grabnic de ședință
Să spună că nu-i cu putință
Ca șeful lor, păduchele timid,
Acum tras la față și livid,
Să fie chiar așa corupt…
Deși chiar și ei știau c-a supt.
Maimuța, prin dos a comentat,
Pe un ton afemeiat:
,,Mai contează că păduchele a supt puțin
Din sângele public, cu gust sublim?
Până va fi găsit vinovat…
Va trece și-acest mandat!”
Broasca sare in sus, pe loc,
Și-uitând că provine din mormoloc,
Gușa și-a umflat pe dată
Și-a plesnit toată, deodată,
Fără a zice mai nimic
Despre păduche, al său amic,
La care ținea așa de mult,
Chiar până la mormânt.
Păduchele, afectat, colocvial,
Dar cu un tupeu fenomenal:
,,Să fiu eu așa corupt?
Ce contează c-aș fi supt
Sânge proaspăt din buget…
Mi-a făcut bine la piept!
Zvonuri, vorbe goale împrăștiate
La lume pe Facebook date
De mistrețul ziarist,
Împuțit și tupeist,
Care scurmă peste tot
Vedea-l-aș cu măr în bot!”
La sfârșit de conferință,
Umilit și-n mare suferință,
Crezând că impresionează,
Păduchele a zis că demisionează,
Dacă va fi găsit vinovat
Mâine, poimâine… sau altădat,
Din frunte de la partid
Unde el s-a pus, perfid.
Lumea, spune cartea de zoologie,
A pus botul, fără să știe
Că cei trei de la partid
Le-au dat cu… praf fungicid.
Toți au mintit cu tupeu,
Tupeul lor de derbedeu,
Să scape basma curată
De vestea ce-a căzut deodată
Peste păduche, impostorul cel iubit,
Care a fost, în public, hulit.
Gazetarul de mistreț
Comentează cu dispreț:
,,Ce poți să mai spui, măi nene,
La astfel de specimene,
Fără lege și dreptate?
Naiba să le ia pe toate!”
Morala:
Dragii mei, așa-i și-n viață
Dacă credeți o paiață
Când galbenă, când albastră,
Plătită din banii dumneavoastră.
NOTA: Această fabulă politică si imaginile asociate se supun legii dreptului de autor L8/1996
© Iulian Pascaluta / Gazeta de Buhusi – Toate drepturile rezervate.
Distibuirea necomercială este liberă.
© Iulian Pascaluta / Gazeta de Buhusi – Toate drepturile rezervate.
Distibuirea necomercială este liberă.