Se zice că oile merg după berbec*. Fiecare oraș, mic sau mare, are turmele sale. Buhușiul, evident, are și el ceva turme. Mai ales daca ne amintim că timp de peste un secol, în târgul nostru, era la moda ,,lâna de oaie”. Dar asta e altă poveste pe care o voi spune altădată.
Expresia ,,mergi ca oaia” s-a aplicat frecvent la moștenitorii neanderthalienilor. Buhușiul este orașul care a dat cateva valori, dar care au preferat să ,,facă aripi” sau ,,să nu le mai calce piciorul” pe aici. Asa că zestrea intelectuală a slabit continuu, ajungând ca vai mama ei. Iar vigilenta civică, care ,,era admirabila, dar lipsea cu desavarsire” a fost declarată oficial ,,deces”. Mulțimea s-a îngrămădit să-i halească coliva. Au ramas doar berbecii cei aleși, care merg în capul turmei. Tot ce le tuna lor intre ,,coarne” este pus in aplicare, chiar daca nu are efecte benefice pentru oi. Pardon, pentru cetateni. E important ca ei sa se adape, nu? Turma are rolul de-al urma, nu e treaba berbecului-lider sa poarte de grija ei. Istoria recentă locală o demonstrează cu prisosință, iar eu nu îmi voi bate gura de pomană pentru ca alții, berbeci la minte de-a binerea, să uite cu desăvârșire.
Asa se face că, oricare berbec a venit in funtea stânii, oile l-au urmat. La ședință mai toate oile au ridicat copita frumos, ca la comandă, pentru a susține prin vot proiectele berbecul-lider. Nutrețul e livrat, legal, în cont, pentru efortul lunar de ridicare a copitei. Că vorba aia: unde este copită nu este creier. În ultima perioadă a existat ceva agitatie la stână datorită unor berbeci bătrâni si frustrați. Berbecul cel mai guraliv a trecut dintr-o tabără într-alta, îndemnînd la scandal și revoluție. Ba că nu e lumină, ba că apa se pierde din sipot, ba că se bea prea multă cafea la protocol, etc. S-a făcut mare tam-tam că au venit domnii de la Marea Stână de Conturi si-au semnalat furtișaguri la caș! Mai mult, procesul verbal cu boțurile de branză este o făcătură și că ele s-au plătit, deși nici n-au existat. Iar pentru asta toți berbecii răspunzători vor da cu subsemnatul. Despre berbecuții veniți mai nou la stână, care se bucură de-o gură de fân proaspăt și de apa nesecată a bugetului fără a avea calități pe măsura cerințelor, nu vreau să scriu acuma, e prematur. Dar, în ce-i privește, un lucru e clar: aroganța le cântă la creier precum greierele în iarba de lângă stână.
Acuma, io ce pot zice? Fac doar câteva constatări, ca un jurnalist care vede cum stâna este atacată tocmai de berbecii care au învățat să latre ca lupii. Sau or fi fost lupi îmbrăcați cu blană de oaie, care cât timp le-a fost bine au supt la țîța stânii? că parcă așa arată mai degrabă…
Că stâna este atacată din exterior, o știe orice cârlan, dar când stâna este ciordită din interior… ehei, nene, asta nu-i de ici, colea. E treabă serioasă de investigație (de orice fel: penală, fiscală sau jurnalistică). Acuma înțelegeți de ce urlă lupii bătrâni și frustrați? Nu mai au loc la ugerul lăptos al stânii buhușene, unde au pus botul să sugă berbecii care o conduc. Na, ăsta-i lucrul dracului, chiar acum la începutul Postului Mare.
* Nota: Dar dacă berbecul cade într-o prapastie, oile merg după el? Pe tema asta nu am auzit părerea unui cioban, dar nici nu am gasit dezmințiri. Asa că, până la proba contrarie, am considerat acest enunț drept adevărat și bază de perorații.
