De câte ori nu am căzut, de câte ori nu ne-am ridicat? De câte ori nu au înflorit pomii ca apoi să se usuce? Și totul pentru simpla dorință de a merge mai departe, de a trăi, de a simți… pentru simplul motiv că viața e frumoasă. E chiar foarte frumoasă!
Partea plină a paharului ne dă motive mereu de a continua, ca un perpetuum mobile. Foarte mulți dintre noi am găsit resurse și motive bine întemeiate, responsabile mai mult sau mai puțin, de a continua. Asta în ciuda tuturor greutăților care au apărut de-a lungul vremii, de-a lungul anilor, de-a lungul mileniilor. Omul vertical este nu numai un luptător, ci și un mare optimist. În asta constă lupta pentru continuitate într-o lume… efemeră. Voba lui Murphy: ,,Zâmbește, mâine va fi mai rău!” Că a fost mai rău sau nu, fiecare știe pentru sine însuși. Dar ceea ce se vede la toți este continuarea vieții, continuarea mișcării perpetue. Sperața merge mai departe, nu moare cu una, cu două!
Viața e frumoasă, deși e frig afară, deși banii sunt puțini, deși răutățile sunt multe, deși lumea poartă doar negru pe stradă, deși oamnii merg cu capul în jos, deși… sunt mii de motive să fii pesimist. Dar, în final, viața este frumoasă dacă ți-o faci frunoasă! Iar dacă mare șterge ce-am scris, tu rescrie din nou, și iar din nou…