Ce-ați făcut în 167 de ani de la dezrobirea țiganilor?

Ziua de 20 februarie marchează, anual, dezrobirea țiganilor. Din 2011, prin lege, 20 februarie este marcată în România că Ziua Dezrobirii Romilor, cu scopul de a aduce în lumină o pagină de istorie nu îndeajuns cunoscută și cercetată.

ISTORIC

Timp de aproape cinci secole, munca țiganilor ca de sclavi a dus la câștiguri uriașe pentru stăpânii lor: moșierii, aristocrația feudală. Statutul tiganilor era acela de sclavi/subjugați, proprietatea absolută a stăpânilor lor: personalitatea, credința și obiceiurile stăpânilor le dictau întreaga existență. Primele atestări ale țiganilor de la noi apar în documentele din 1385 (Muntenia) și 1428 (Moldova), ei fiind ca bunuri ale unor mănăstiri. Ipoteza principală a apariției acestora în Țările Românești este că au părăsit, nu se știe când, regiunea Punjab din nordul Indiei. Țiganii au plecat de acolo fie ca nomazi, fie ca victime ale războiului sau dezastrului natural. Unele teorii susțin că populația de romi a ajuns în Principatul Țării Românești (Muntenia) ca oameni liberi, dar au fost în scurt timp înrobiți de principii Țării Românești și Moldovei, care aveau nevoie de forță de muncă.

,,În jurul anilor1600, un țigan apt de muncă valora la fel ca un cal. În 1682, o ţigancă valora două iepe cu mânji. În 1760, trei țigani valorau la fel ca o casă, iar în 1814, Mănăstirea Snagov vindea un țigan la prețul de patru bivoli. Au existat și cazuri când țiganii erau vânduți în funcție de greutatea lor, schimbați cu butoaie de miere, amanetați sau oferiți cadou. Desființarea sclaviei romilor a început odată cu plecarea tinerilor români artisticocrați la studii în Europa de Vest. La întoarcerea acasă, au dat glas ideilor progresiste care denunțau sclavia. În același timp, Europa de Vest, și în special Franța, au exercitat presiuni considerabile asupra statului român nou format (la 1859, n.red.) în ceea ce privește abolirea sclaviei. La mijlocul secolului al XIX-lea, pe teritoriul României erau o jumătate de milion de sclavi: 7% din populație.”, arată un studiu realizat de jurnalista Iulia Hău. 

Se afirmă că Codul penal din Muntenia din 1818 ar fi conținut  articolul “Toți țiganii sunt născuți robi” și “țiganii fără stăpân sunt proprietatea statului”. Spre deosebire de Codul lui Caragea (codul civil din 1818) unde precizează in cap. VII – ,,Pentru robi și țigani” că ,,Stăpânul ţiganului, nu are putere asupra vieţii ţiganului” sau că ,,Stăpânul ţiganului e slobod să vânză, şi să dăruiască pe ţigan”. Felix Colson, istoric francez romanofil,  care a calatorit in Balcani in 1839, mentioneaza in scrierile sale că “desi se intampla frecvent, nici un boier nu a fost judecat pentru omorarea unui tigan aflat in posesia sa”.

Început din 1837 de Mihail Kogălniceanu, dezrobirea țiganilor din provinciile istorice românești a continuat în preajma anului 1848, când în programul Revoluției se solicita acest lucru. Cererile țiganilor vremii erau incluse în decretul de la acea vreme, unde este menționat numele călugărului Iosafat Snagoveanul. Acesta fost ales membru în comisia pașoptistă pentru dezrobirea țiganilor, împreună cu Cezar Bolliac și Petrache Poenaru. Dar cum Revoluția a fost înfrântă, asta a dus la oprirea eliberării țiganilor. Călugărul Iosafat Snagoveanul a trebuit să se refugieze în Transilvania, în Dobrogea și, în cele din urmă, la Paris.

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, schimbările economice și sociale au început să afecteze principatele române. Eficiența rezultată din munca mecanizată a determinat, ca urmare a Revoluției Industriale, atât în ​​America, cât și în sud-estul Europei, ca îngrijirea și hrănirea sclavilor să fie mai degrabă o datorie decât un activ. Mișcările care cer abolirea în Occident, aduse în România de studenții care se întorceau din străinătate, au fost un motiv de autoexaminare. În cartea sa ,,Rromii – sclavie si libertate”, Petre Petcuț arată că în 1855, Adunarea Obștească a Moldovei a votat în unanimitate abolirea sclaviei în Principate. Domnitorul Grigore Ghica fiind inițiatorul acesteia.  La fel s-a făcut și în Adunarea Valahă la 8 februarie anul următor, realizându-se încă unul din punctele necesare unirii țărilor române. Libertatea deplină a țiganilor a venit abia în 1864: Alexandru Ioan Cuza, conducătorul principatelor unite, ia readus pe romi pe moșiile la care lucraseră, nu ca sclavi, ci ca oameni liberi. Se estimează că numărul sclavilor era de aproximativ 600.000 în acest moment.

Genocidul romilor, denumit si ,,Holocaustul uitat”,  a fost încă o pată neagră în istoria acestei comunități. Un studiu realizat de Donald L Niewyk ,,The Columbia Guide to the Holocaust” susține că au căzut vittime între 19 si 36 de mii de țigani, numai în România.

CONTEMPORANEITATE

Acum, la 167 de ani de la dezrobirea țiganilor după cinci secole de robie, încă mai există numeroare preconcepții în rândul cetățenilor. Unele întemeiate, așa cum explica și Mădălin Voicu într-un interviu: ,,Nu doar tiganii sunt cei care deformeaza imaginea Romaniei in strainatate, sau care deranjeaza, sau care ne fac de rusine in strainatate. Eu nu-i apăr, tiganii mi-au mancat ficatii.” Alte preconcepții nu sunt întemeiate. Cert este că statul român, prin instituțiile sale, nu a făcut destul pentru țigani. Un exemplu elocvent este administrația locală buhușeană care, deși a implementat numeroase proiecte pentru romi, nu a reușit nici măcar rezolvarea unor probleme importante ale comunității lor.

HCL denumit ,,Plan local de actiune imbunatatire situatie romi 201-2021” contine multe lucrari edilitare care s-au propus a fi realizate pentru toti cetatenii orasului. Ulterior, nu este prezentat public nici un document din care să rezulte ce s-a făcut, cum și cât.  În plus, nici un consilier local (din mandatul 2016-2020, n.r.) n-a cerut asemenea rapoarte ulterioare și nici nu au exsitat controale. Oare s-a făcut ceva s-au doar hărtii? Consilierul Cojocaru a propus câteva lucruri care, dacă s-ar fi realizat, ar fi adus o oarecare îmbunătățire. Un model de acțiune locală, pe baza unei evaluari a problemelor si nevoilor comunitatilor de romi este cel care s-a făcut la Cîmpina (vezi pag 19-23). 

La inceputul pandemiei de COVID, primaria Buhusi primea suma de 4000 Euro pentru a realiza programul ,,COE-Romact  in Buhusi – Împreună împotriva coronavirus”. În documente se precizează că ,,ROMACT a sprijinit municipalitatea (primaria Buhusi, n.r.) cu 3999 €uro,  ajungând la 400 de familii de romi cu proiectul care a acoperit campania de informare despre COVID19 și a oferit măști, produse dezinfectante, fluturași informative pentru familiile vulnerabile din comunitate. Consultanță telefonică și asistență de specialitate au fost oferite și persoanelor care prezintă un risc ridicat de sănătate din cauza COVID19.” Din păcate, după o verificare sumară, există serioase dubii că așa ceva ar fi fost realizat în concordanță cu scopurile impuse de ROMACT. Afirmatia nostră are la bază faptul că primăria Buhuși nu a comunicat public nimic din implementarea acestui plan, nici nu l-a făcut public, și, mai mult, nu există un raport al autoritații locale prin care să fie arătat cum s-a implementat acest plan în plină criză sanitară. Netransparența lasă loc suspiciunilor, care, la Buhusi, se confirmă uneori… Mai ales că precedentul sanitar deficitar exista, după cum se va putea citi mai jos.

Campanii de imagine pe spatele țiganilor buhușeni

Fosta ministră a sănătății, Sorina Pintea, a venit în iulie 2018 în vizită la Spitalul Buhuși, pentru ca apoi să facă o vizită în comunitatea romă locală sub pretextul, zicem noi, unei campanii de recuperare vaccinala antirujeolă. Fotografii și filmări cu micuții romi și… nimic mai mult. Nimeni nu a prezentat public rezultatele acestei campanii, cu date concrete verificabile. Deci, altă serie de suspiciuni foarte întemeiate, mai ales dată ne reamintim de însăși declarația ministrei Pintea: ,,Aici au fost foarte multe cazuri de rujeolă, aici s-au înregistrat și decese din această cauză, a nevaccinării la timp sau a refuzului vaccinării.” Ne punem întrebarea în responsabilitatea cui erau toate acestea care trebuiau pre-întâmpinate? Avem deci motive să constatăm cinismul politic și cheltuirea iresponsabilă de bani publici. Tot oficialii aveau să declare că scopul campaniei este mai mult de informare și mai puțin pentru sănătate. Conform sitelui buhusi.net,  ,,…campania de astazi consta intr-o sesiune de informare si educare a parintilor cu privire la importanta vaccinarii realizata de medicul specialist in evaluarea si promovarea sanatatii”. Prevenție zero!

În schimb, multe partide s-au folosit de ei pentru a declara (mincinos, desigur) că apără și lucrează pentru îmbunătățirea problemelor țiganilor, atât în campaniile electorale, cât și în timpul guvernărilor. Lipsa educației, sărăcia și problemele sociale ale comunităților țigănești, care trenează cu anii și se rezolvă în pas de melc, sunt un factor de menținere a acestei stări de lucruri pe care atât conducătorii țiganilor, dar și partea română, le cunosc foarte bine. DAR..

Elena Dinu (partea istorică), Iulian Pascaluta (partea de contemporaneitate)

Foto: Desteptarea, Carol pop de Satmari, Fundatia People to people Oradea, Buhusi.net