Plin de orgoliu nemăsurat precum broasca din fabula ,,Broasca și boul” a lui LaFontaine, de-ALDE consilierul local Cristian Cojocaru a pierdut procesul cu subsemnatul. Așa cum a plesnit broasca, așa a plesnit și orgoliul său de politician mărunt. Prin decizia instanței, Cojocaru a primit o palmă și un refuz de la Justiție. Asta a căutat, asta a găsit! Deși este doar pe fond, instanța buhușeană a tranșat simplu și clar falsa problemă pusă pe masa justiției de acest consilier cu comportament politic duplicitar.
,,Instanța apreciază că acestea (articolele, n.r.) nu sunt de natură să aducă atingere onoarei sau demnității unei persoane (publice, n.r.)” scrie în decizia primită chiar astăzi de la Judecătoria Buhuși.
Cojocaru a cerut justiției să constate că subsemnatul i-aș fi produs, prin articolele publicate, ,,vătămarea dreptului la demnitate și onoare, precum și a dreptului la propria imagine”. Drept daune morale, dânsul a cerut de la Păscăluță insignifianta sumă de… 100.000 lei, susținând că ,,se bucură de o bună reputație în comunitatea locală buhușeană.” Și a atașat tot felul de diplome: de inginer, de contabil, de bun creștin, de bun cofetar, etc, etc, orice, dar fără legătură cu cauza. Dacă la examenul de stat la terminarea Facultății de Mecanică Iași Cristinel a luat doar nota 8, aici, în fața instanței, a luat nota 4 și a pierdut lamentabil într-un proces produs chiar de el. Orice om cu bun simț întelege care sunt limitele, numai politicianul Cojocaru nu – așa că s-a făcut singur de râs în fața Justiției. Iar eu nu voi pregeta să fac publice faptele și vorbele sale, nu pentru răzbunare, ci pentru a arăta buhușenilor ce fel de politicieni au votat. ,,Rebuturile politice” ca el trebuie aruncate la lada de gunoi a politicii locale. Acolo este locul lui Cojocaru – alături de Florin Diaconu, unul dintre colegii pe care i-a repudiat și bârfit permanent. Este datoria mea ca jurnalist să prezint faptele reale ale aleșilor locali și este de datoria cetățenilor să învețe istoria recentă pentru a nu repeta greșelile. Iar datoria politicienilor este de a face bine cetățenilor, nu a produce jocuri politice sterile și a susține ,,o idee care nu face altceva decât să mănânce banul public și restul în jurul lui se prăbușește.”, după cum bine ai spus chiar dumneata.
Ca să fim corecți, dânsul a ,,uitat” să precizeze instanței toate ,,epitelele” pe care le atribuie multor consilieri locali, candidați și deopotrivă primarului. Sunt convins că la fel și mie în discuții cu alții. Dânsul este campion la porcăieli academico-politice adresate perfid altora, pe a colțuri adică. Porcăieli cu care gura dumisale s-a îndeletnicit bine-mersi multă vreme, spurcându-se necontenit cu nenumărate înjurături și blasfemii, mai rău ca un birjar ajuns consilier local. În public sau în ședințele de Consiliu Local Buhuși, dânsul afișează o mască bonomă și curtenitoare, acompaniată de autosuficiența atotcunoscătoare unui intelectual sadea. Ceea ce ,,prinde”, la prima vedere, la alții, dar nu și la mine. Consilierului Cojocaru i s-a suit la cap și a ajuns să ,,își confunde vanitatea cu respectul față de propria persoană. Însă, indiferent de ambalajul în alege s-o deghizeze, vanitatea tot acolo este”.
Dacă adăugăm fariseismul tipic unui om pseudo-religios, care plătește icoanele la biserică dar înjură de toți sfinții în discuții private, avem tabloul real și aproape complet al insului ajuns la decizia politicii locale buhușene. Astfel că am ajuns să îmi pun întrebări asupra patologiei ipocriziei sale perpetue și superfue. Căci asupra sumei cerute drept ,,daune morale” judecătorul de decis că nu primești nici un leu.
Întrebat de instanță dacă se regăsește în unele din expresiile din articolele mele, precum ,,bea romul din prăjituri” sau ,,arhivă de filme pentru adulți”, Cristinel a răspuns că ,,Nu, dar mi-au fost adresate.” Să mori de râs de câtă pudoare prefăcută are dom’ consilie care se contrazice! Norocul lui a fost că judecătorul nu l-a mai întrebat dacă în doare undeva de alegători… dar nu se știe niciodată. După cum îi este felul politicianist și se crede rănit în orgoliu ca broasca mai sus citată, probabil va căuta răzbunare într-o nouă confruntare la bara justiției. Rămâne de văzut dacă preferă s-o ia peste nas și a doua oară sau va reveni la gânduri mai bune. Cum ar fi, de exemplu, retragerea din politică, că și așa nu a făcut nimic bun pentru buhușeni. În partea a doua amănunte picante despre cum a întinat chiar el memoria tatăului său, folosindu-se de aceasta pentru a se pretinde victimă. Și nu numai atât.
PS: Morala din fabula ,,Broasca și boul” este că orgoliul nemasurat îi impinge pe unii spre propria distrugere și nu toate creaturile sunt la fel de mărețe precum se cred. Dar e suficient să constatăm tupeul de a fi ,,mai egali decât alții”, trădându-și propria natură și arătând, de fapt, că sunt ,,conform cu originalul”…
