O viață dedicată muzicii: Ovidiu Bălan

Astăzi, 11 august, celebrăm pe maestrul Ovidiu Bălan. Muzician de excepție, dirijor înnăscut, maestrul Bălan a parcurs de-a lungul vieții toate treptele muzicale importante specifice unui mare muzician. Considerat unul dintre ce mai buni dirijori formați în tradiția est-europeană, Ovidiu Bălan este și un entuziast promotor al vietii muzicale din orașe mai mici decat centrele universitare, orașe de genul Bacaului.
Despre Ovidiu Bălan – omul și muzicianul
Ovidiu Balan s-a nascut la 11 august 1942 în Corbiţa, judeţul Vrancea, si a absolvit Liceul de muzica din Bucuresti. Tot acolo a absolvit si Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, in anul 1968, cu disctinctia ,, summa cum laude”. Este căsătorit. Are doi copii şi doi nepoţi.
Ovidiu Bălan deține funcțiile de director onorific și prim-dirijor al Filarmonicii Mihail Jora din Bacău (din 1968), prim-dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii din Ploiești (din 1995) și director muzical al Orchestrei Simfonice Domenico Cimarosa din Aversa, Italia (din 1996).
În 1970 a studiat cu Jean Fournet și Marius Constant în cadrul Cursurilor Internaționale din Școala din Hilversum, Olanda, iar în 1971 a participat la școala de vară a Academiei de Muzică din Nisa, Franța, unde l-a avut profesor pe Fernand Quattrochi. În 1973, Ovidiu Bălan a fost invitat în SUA, unde a studiat cu mari dirijori, alături de orchestre celebre, de la Eugene Ormandy și Orchestra Simfonică din Philadelphia, la Sir Georg Solti și Orchestra Simfonică din Chicago, Zubin Mehta și Orchestra Simfonică din Los Angeles, Aldo Ceccato și Orchestra Simfonică din Detroit, Lorin Mazel și Orchestra Simfonică din Cleveland, Pierre Boulez și Orchestra Simfonică din New York sau Seiji Ozawa și Orchestra Simfonică din Boston.
A ridicat, la Bacau, primul Ateneu din ţară după al Doilea Război Mondial. Ovidiu Bălan şi-a început cariera de dirijor în 1968 la pupitrul orchestrei din Bacău, imediat după terminarea Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti. Doi ani mai târziu a fost numit directorul Filarmonicii „Mihail Jora”, funcţie pe care a păstrat-o până în 2007, când şi-a depus cererea de pensionare. Ovidiu Bălan le predă viitorilor dirijori din 1985 și a dovedit că are talentul de a lucra cu tineri muzicieni pe care îi ghidează și pentru care este un exemplu. In anii 80 din secolul trecut a facut numeroase comncerte pentru elevii buhuseni, precum ,,Petrică și lupul”, pentru a-i atrage și încuraja în despoerirea muzicii culte, dar și descoperirea vocației lor.
Educatia muzicala se face incepand din primele clase. Copilul, viitorul cetatean, ia contact cu muzica, la inceput sub forme usoare, pe care le poate intelege. Apoi, treptat, odata cu varsta, educatia continua spre forme mai complicate, mai diverse, ajungandu-se la specializari precum cele din scolile muzicale de profil.
Faptul ca in tara noastra draga multi dintre profesorii de muzica trateaza foarte superficial acesta indatorire are ca efect amputarea simtului artistic al copilului, al tanarului. Unii din profesori, nu stiu din ce motiv, isi duc orele de muzica pe minim, concentrandu-se pe aspecte practice sau simpliste. Se pierd talente, se pierd iubitori de frumos, se pierd valori. Iar acestea nu se mai recupereaza niciodata. Dupa ’89, acest fenomen este mai pregnant, mai frecvent. Contributia lui Ovidiu Balan la educatia muzicala a tinerilor
Foarte putini dintre dvs. isi amintesc precum ca, ila inceputul anilor ’80, la scolile din Buhusi, se vindeau seturi de 5 bilete pentru concertele simfonice. Pretul acestora era modic, undeva la 3 lei/concert. Filarmonica Bacau venea, lunar, pe scena Casei de Cultura din Buhusi si sustinea concerte. Era un lucru nemaivazut pentru oraselul nostru.
Ovidiu Balan, in calitate de dirijor, conducea orchestra filarmonica si facea un dialog cu elevii de gimnaziu care umpleau sala. Intre primele concerte, piesa ,,Petrica si lupul” de Prokofiev a facut senzatie in randul micilor spectatori buhuseni. Imi amintesc ca dirijorul purta un dialog cu sala, opera muzicala fiind prezentata pe bucati, cu explicatii. Iar copii din sala au prins curaj si au intrat in acest joc. Au urmat alte si alte concerte. Undeva prin 1983 aceste spectacole s-au intrerupt, iar pe scena buhuseana nu s-au mai auzit arii celebre. Pana azi, din pacate.
Efectul acestor eforturi muzicale? Copii au luat cunostinta ca exista si ,,altceva” muzical: frumos, elegant, cult. Ca sa-ti placa acest ,,altceva” trebuie sa existe ,,cineva” care sa deschida ochii, sa deschida calea, sa educe. Asa se educa si se dezvolta gustul muzical. Iar Ovidiu Balan a fost un astfel de deschizator de drumuri.
Nu vreau acum sa cer socoteala profesorilor de arte (muzica, desen, etc), dar menirea lor este cel putin la fel de importanta precum a profului de limba romana sau matematica. Nu o neglijati de dragul elevilor care prefera comoditatea. ,,Haturile” sunt in mana vizitiului, iar raspunderea este tot a lui! Un om cu simturile naturale dezvoltate, educate, promovate de timpuriu, este un om complet, firesc, care apartine lumii divine. Oare nu aceasta e datoria noastra, de a accede spre divinitate?
Nota: Articolul de mai sus reuneste partea I si partea a II-a publicate in oct. 2020 pe Gazeta de Buhusi.

Recommended For You