Comemorarea, nicidecum ,,sărbătorirea”, Adormirii Maicii Domnului poate fi un bun prilej de introspecție. Scurtul post, de numai două săptămâni (1-15 august, n.red), vine să rupă obiceiul traiului zilnic, prin readucerea noastră la valorile creștinismului primordial. Asta dacă ne dorim asta și dacă nu suntem prea conectați la felul ,,europeano-atlantic” ce promite fericirea eternă, prin disocierea de divinitatea lui Hristos. Căci aplecând fruntea spre pământ și punînd genunchiul jos, așa cum îmi spunea mereu răposata de binică-mea, poate ne vom simți mai liberi să ne îndreptăm sufletele către Domnul Dumnezeu. În El ne este speranța și Mântuirea. Tema introspecției și-o poate alege fiecare, dar comemorarea Adormirii Maicii Domnului este, fără doar și poate, motiv suplimentar de aleasă pioșenie și îndelungată rugăciune. În rândurile de mai jos vom încerca rememorarea acestui eveniment creștinesc ortodox, plin de însemnătate și pildă.
Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: “Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare”.
Dupa ce Fecioara Maria si-a cerut iertaciune de la toti, si-a dat duhul. Domnul Insusi S-a coborat din ceruri pentru a primi in mainile Sale sufletul ei cel sfant. Atunci s-au petrecut multe minuni: ochii orbilor si auzul surzilor s-au deschis, ologii si bolnavii s-au vindecat.
Trupul a stat trei zile in mormant, dupa care a fost ridicat in chip tainic spre lacasurile ceresti. Traditia marturiseste ca Toma soseste la Ierusalim in a treia zi dupa inmormantarea Maicii Domnului. Dorind sa cinsteasca trupul ei, Apostolii au deschis mormantul. Dar minune! Mormantul era gol. Trupul Fecioarei Maria a fost ridicat la ceruri de Fiul ei.
Dupa credinta Sfintei noastre Biserici, la Adormirea Maicii Domnului, trupul ei n-a cunoscut stricaciunea, care vine dupa moarte, nici n-a ramas in mormant. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu si preaslavit, a fost mutata si cu trupul la ceruri, ca o parga a intregii omeniri.
Dar, spre deosebire de Mantuitorul, ea a fost dusa la ceruri nu prin puterea ei proprie, ci prin vointa Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos; iar acolo, in ceruri, se roaga de-a pururi pentru noi. Sa avem, asadar, mare incredere in ocrotirea ei, pentru ca ea singura poate mijloci inaintea lui Dumnezeu cu indraznire de mama.
In icoana Adormirii Maicii Domnului, Mantuitorul tine pe brat sufletul Maicii Sale, ca pe un copil infasat in haine albe si-l arata ingerilor, dupa cum Maica Domnului in viata pamanteasca a purtat pe pruncul Iisus pe bratul stang si cu mana dreapta L-a aratat lumii.
“Adormirea Maicii Domnului este si mutare la ceruri care nu este nici inviere si nici inaltare. Aceasta mutare a ei nu este numita inviere, pentru ca ea nu s-a aratat pe pamant cu trupul inviat ca sa fie vazuta de oameni cum S-a aratat Hristos. Nu se numeste nici inaltare, pentru ca nu s-a inaltat la ceruri cu propriile puteri, ci se numeste mutare“, marturisea intr-o predica Preafericitul Parinte Patriarh Daniel.
Maica Domnului a trecut prin moarte, insa trupul ei nu a suferit stricaciunea. Acest adevar este exprimat de troparul praznicului: “Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire, lumea nu ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare. Mutatu-te-ai la viata fiind Maica Vietii si cu rugaciunile tale izbavesti din moarte sufletele noastre”.
Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sarbatoare din cele inchinate Maicii Domnului.
Notă: în redactarea acestui articol au fost folosite citate și expresii din siturile crestinortodox.ro si doxologia.ro.
Foto icoana: doxologia.ro
