Apariția lui Gheboasă pe scena Untold, cântând niste versuri mai mult sau mai puțin porcoase, iar după unii ,,proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor”, a creat mare agitație în arcul carpato-danubiano-pontic. Puriștii de serviciu s-au indignat pe comportamentul public al țigănașului venit de nicăieri. Ieri era muritor de foame, azi e mare vedetă pe scenă: același Gheboasă (trapperul Gabriel Gavriş, n.red.), două vieți diferite, două abordări opuse.
Părerile sunt împărțite, tinerimea e în extaz la noutatea unui trapper topless, moșnegimea face trimiteri la cultură, educație, valori și tradiții. Exact lucruri care nu prea contează pentru majoritatea celor cu hormoni zburdalnici și fire tumultoasă. Unii sabotează ipocrizia, alții o apără dezinvolt, uitând că și ei erau odată la fel. Asta e România, asta suntem noi. Aș zice că ipocrizia s-a născut pe meleagurile noastre din dorința de-a fi ,,cu sula-n cur și cu sufletu-n rai”. Această dihotomie mioritica fără răspuns ne face, pe unii din noi, mai artificiali decât am putea crede.
Și pentru ca lucrurile să fie clare din punctul de vedere al autorităților milițienești din România, Jandarmeria Cluj anunţă că, ,,după apariţia controverselor legate de concertul susţinut de trapperul Gabriel Gavriş, cunoscut sub numele de scenă Gheboasă, s-a autosesizat şi l-a amendat pentru proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora. De asemenea, în urma spectacolului susţinut la festivalul Untold a fost sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării”. (citat din Hotnews).
Mă întreb dacă puriștii indignați nu l-ar fi băgat în seamă, cum de fapt așa ar fi trebuit tratat un eveniment scenic plin de incultură și mediocritate, ,,Sfînta Jandarmerie” l-ar mai fi amendat pe trapper? Nu cred. Amenda publicului ar fi fost mai usturătoare pentru pseudo-artisul Gheboasă decâ mia de lei plătită la descendenții postdecembriști ai milițienilor. Dar, puriștii s-au făcut de râs ridicându-i cota, inflamând spiritele tineretului a cărui opinie oricum nu o pot schimba. Iar media și accesul instantaneu la evenimente, precum și libertatea de exprimare, dă dreptul (sau nu!) de a exprima judecăți de valoare la care, onor autoritățile statului neo-comunist, se raliază și zice că-i vexat! ,,My ass!” voba franțuzului. Oare Jandarmeria nu era vexată și indignată când a dat cu gaze și pulane pe spatele nefericiților de manifestanți, exact acum 5 ani, în Piața Victoriei? (10-11 aug. 2018 n.red.) Nu, atunci ,,apăra democrația” la ordinul Guvernului. Asta e România, asta suntem unii dintre noi. Eu, nu. A nu se intelege ca încurajez sau agreez genul de oameni si fapte de tipul ,,gheboasă”. Nici pe departe. Ei au lumea lor, cu ideile si exprimarea lor. Indiferența față de acest gen și educația în spirit creștin sunt două metode prin care continui să exist într-o lume în plină schimbare.
Dar ce spun alții?
Un articol de Gabriel Bejan, apărut in Hotnews si care îl are ca interlocutor pe etnologul și muzicologul Marin Bălașa, reprezintă un punct de vedere interesant și care merită citit.
,,Ați văzut clipul cu Gheboasă care interpretează melodia „Dă-i țigancă”? Având în vedere versurile care pot fi considerate misogine, în ce măsură au acestea relevanță în societate.
În show-ul de stadion muzica și atmosfera, plus experiența de moment a publicului sunt de maximă importanță. Faptul că un tinerel cu bustul gol, foarte erogen expus, spune și niște vorbe (oricare ar fi acestea), contează mult mai puțin decât efectul pe care îl declanșează zbenguiala propriei persoane.
Facem o greșeală foarte mare atunci când despărțim textul de muzică, la un eveniment, ignorând și elementul de spectacol vizual.
Evenimentul ține de extaz, de transă, de oamenii care caută și încearcă o experiență psiho-motorie excepțională. Nu-l putem reduce la cuvinte și la relevanța textului. În fapt, textul chiar este lucrul care contează cel mai puțin, care are cel mai mic efect. Poate să fie de cea mai proastă calitate – nimănui nu-i pasă.
„Nu compara „misoginismul” puber, de la 12-15 ani, cu cel grav de tot, de la 30-70!”
De ce spuneți că este mult mai important contextul general?
Evenimentul muzical este o stare, o atmosferă și mai ales integrarea colectivă în respectiva atmosferă. Copiii aceia care urlă acolo, surexcitați, nu urlă și nu merg acasă purtând idei misogine sau repetând niște texte care oricum au pentru ei o cu totul altă semnificație și importanță.
Pentru participanți textele pe care le aud și țin minte (sau nu), nu au niciun fel de impact negativ. Au exclusiv impactul cât se poate de pozitiv al ieșirii din sine, al extazului, al plăcerii de a fi fost acolo, de față, la un concert.
