Antologia pamfletului românesc

Pamfletul este, conform definitiei data de DEX, o  ,,specie literară în versuri sau în proză, cu caracter satiric, intr-un limbaj violent și agresiv.” Activitatea jurnalistică folosește foarte mult această specie literară. Există și o explicație: politicienii au devenit, în majoritatea lor covârșitoare, mai nesimțiți la epitetele elegante care se foloseau altădată. Din păcate aici s-a ajuns: creșterea violentei limbajului public, de la an la an, pe seama libertății de exprimare. Sunt convins că dacă politicienii și-ar da demisia imedit ce sunt prinși cu mâța-n sac, lucrurile ar fi orarecum normale. Dar nu este așa! În condițiile în care, mulți dintre ei intentează procese jurnaliștilor (eu însumi am trei procese cu consilierii locali buhușeni) care-i demască sau se fac că plouă când vine vorba de activitatea lor execrabilă în majoritate, uneori chiar penală, jurnaliștii onești, aflați în slujba interesului public, ridică ștacheta, prin folosirea unui limbaj mai ,,colorat” tocmai pentru eradicarea fenomenului anormal de practică politică. Devenit, din păcate, obișnuință pe plaiurile mioritice.

Așa că găsirea celor două volume de ,,Antologia pamfletului românesc”, scrise de parlamenrtarul Vlad Hogea, a fost o ocazie perfectă pentru stidiul istoric al fenomenului. Cele două volume analizează fenomenul pamfletului românesc de-a lungul veacurilor. Pornind de la Grigore Ureche și Nicolae Olahus și ajungând la perioada contemporană a autorilor post-decembriști, precum Corneliu Vadim Tudor sau Adrian Păunescu, volumele reproduc cele mai reprezentative texte ale genului pamfletar.

Materialul – adică cele două volume de pamflete – ne poate servi drept model pentru viitoarele scrieri politice. Dar și drept probe în justiție, căci nu se știe niciodată… Poate vă întrebați dacă sper la îndreptarea clasei politicie? Nu sper nimic! Istoria de 33 de ani nu face decât să ne ofere noi și noi modele de impostură, corupție și diletantism politic-social împopoțonat cu discursuri demagogice pe care lumea le înghite pe nemestecate. Am rămas șocat să constat că românilor le place să fie mințiți: le plac contrafacerile în detrimentul crudei realități.  Ca cetățean mi-aș dori ca să existe o corectitudine politică, o onoarea a domnilor aleși, dar realitatea este cu totul alta. Ca jurnalist,  dacă politicienii ar fi corecți, aș fi privat de fericirea de-a scrie despre asemenea coloratură politică ineptă care se regasește numai în spațiul mioritic. M-aș plictisi într-o viață monotonă, cu o bunăstare suficientă. Însă realitatea post-decembristă mi-a dat satisfacția de a-l înțelege pe Ion Luca caragiale mai bine, căci modelele prezentului sunt aidoma celor din scrierile de acum un veac. Dexci, nimic nou sub soare, iar evoluția mioritică bate pasul pe loc. Vorba cântecului popular jucat cu drag de românașii noștri : ,,tot pe loc, pe loc, pe loc…”

Voi continua, cu plăcere, să folosesc această specie literară, ca o supremă satisfacție a scrisului jurnalistic. Asta și pentru că, având atâtea cazuri care se desfășoară ,,inocent” și aproape zilnic în fața ochilor noștri, aș fi idiot să nu profit de ocazie pentru a decela talentul meu literar față de prostia crasă ajunsă la forme de conducere. Evident, cu riscurile juridice de rigoare. Recomand cu căldură, cele două volume consistente, care înseumază nu mai puțin de 372 pagini (vol.I) și 410 pagini (vol.II). Ce poate fi mai elegant decât o rafinată lectură încărcată de ,,vitriol literar”, adresată celor care merită din plin asta?

În încheire, redăm câteva citate celebre despre pamflet.
Tudor Arghezi – ,,Pamfletul este pumnulu profetului iritat de râvna de stăpânire a stupidității.”
Friederich Nietzsche – ,,În lupta cu prostia, cei mai dreți și mai blânzi oameni devin, până la urmă, brutali.”
Nicolae Labiș
,,Nu sunt ei fii țării, ci-s sterpe stârpituri,
Și ochiul nostru ager îi vede și îi are
Și rând pe rând zvârli-vom în groapa cu lături
Pe trântorii ascunși după stindarde.”

Recommended For You