I.
Se zice că la Bistrița, pe baltă,
Mulți broscoi din apă saltă,
Alții, toată ziulica mare,
Stând cu burțile la soare
Fac politică, măi frate,
Din capetele lor pătrate.
II.
Într-o zi, un mormoloc fanatic,
Prost din fire și zănatic,
Ajuns mormoloc-secretar
Cu leafă de bugetar
Și tupeu de gărgăriță mare,
Începe reorganizare
În balta cea stătută
Care a început să pută.
III.
Trece-o zi, mai trece una,
Până a-nceput furtuna:
Sfadă între mormoloc
Și broscoiul ventriloc,
Mormolocul cu tupeu
Se purta de parcă-i zmeu.
IV.
Și de atâta organizat
Pe toți i-a cam enervat,
Pe cei fără de valoare
Și-a dorit să-i zboare
Din balta în care se-ascund
Trăgând sforile din fund.
V.
Puiul de broască latră teribil:
,,Șeful e incompatibil,
Până și broasca la lăsat…
L-a prins c-o broscuță-n pat.
Săraca, a dat divorț
De asemenea ghiborț!
De când casă nu mai are
Doarme colo, în cicoare.”
VI.
Moromolocul curajos
Se umflă-n penele vânjos:
,,Alt broscoi este penal
Cu dosar la tribunal,
Face trafic de mașini
Le aduce din străini,
Pe o broască a-nșelat
Dar Parchetul l-a-nhățat!”
VII.
Cu vorbele pe arătură,
Mormolocul dă din gură:
,,Bunicul-broscoi condamnat
N-are priză la electorat,
E un hoit politic eșuat
Într-o baltă de rahat!
Ce mai vorbă… trebuie schimbare
Fără altă amânare!”
VIII.
Mormolocul cel emfatic
Continuă în mod dramatic:
,,Pentru un viitor luminos
Scăpăm de trecutul rușinos!
Susțin pe brotacul-avocat,
Că este un domn educat,
Are vorbele la el,
Este calm, nu e rebel,
Are și motocicletă…
Nu-i ca toți, cu bicicletă.”
IX.
Vorbele au provocat rumoare
Și o mare, mare, indignare.
Șiret, broscoiul cel bătrân,
Deprins să fie mereu stăpân,
Simte că nu-i cuviință
Să îndure-o umilință
De la un mormoloc fanatic,
Epileptic și hepatic.
X.
Deci, a convocat o ședință
Spunând: ,,Nu-i cu putință
Ca un pui de baltă prost
Să ne ia pe toți la rost.
Pe noi, cei bătrîni din baltă,
Unde votăm toți laolaltă.”
XI.
Văzând cum stă treaba
Că sforțarea sa-i degeaba,
Mormoloc bate-n tastatură:
,,În baltă este dictatură,
Iar eu vreau democrație
Respect și considerație,
Depun la această comisie
O demisie și… înc-o demisie!”
XII.
Punând demisia pe masă,
Ofuscatul face o grimasă:
,,N-am fost mm…embru!”
zice spermatozoidul sobru.
,,Atunci cum demisia îți dai?
Spune-ne… sau nu ai grai?
Ia dispari din baltă, hai…
Ia-o la picior… sau n-ai?”
Râd broscoii toți în cor,
Râd și broaștele de zor.
XIII.
Supărat, nevoie mare,
Mormoloc făr-de-alinare,
Lovit de broscoi în mufă
Dispare în prima tufă.
Dar periculoasa barză
A văzut această fază
Și pe loc l-a înghițit!
Ați văzut cum s-a sfârșit..?
XIV.
Și uite-așa, în marea baltă,
Vechii broscoi laolaltă
Între ei se elogiază,
Nimeni nu mai comentează
Contra liderilor de frunte…
Nu mai intru-n amănunte.
XV.
Morala:
Broscoiul-bunic, urât ca naiba,
Știe bine cum e treaba:
Pe broscoii mici, de baltă,
Să-i folosească drept unealtă,
Iar mormolocii ,,tari în cioc”
Să fie demiși pe loc.
NOTA: Această fabulă si imaginile asociate se supun legii dreptului de autor L8/1996 – © Iulian Pascaluta / Gazeta de Buhusi – Toate drepturile rezervate. Distibuirea necomercială este liberă. Pentru cei care nu înțeleg, aceasta este o fabulă, pamflet sau ceva de rîs, iar orice asemănare cu realitatea este întâmplătoare.
