În piața din Buhusi au aparut ghebele la vânzare. După ce ,,au prășit” în vară la cultura acestor eucariote din regnul fungi, iată că a venit momentul pentru recoltă. Multi dintre cei care vând aceste ,,produse” au cărat apă cu cofele pentru că vremea acestei toamne a fost foarte secetoasă. Seceta a pus în pericol ,,investiția” făcută cu trudă a celor care acum își așteaptă mușterii.
Fondurile ,,investite” pentru aceste ,,produse” bine apreciate in cultura gastronomica moldovenească sunt din diverse surse. ,,Fondurile europene” sau ,,fondurile private” au contribuit la lărgirea ,,ariei de cultivare” a acestei specii de fungi, denumite popular ,,ghebe”, prin pădurile Runc sau Ciubota. Pe ,,eticheta produselor” scrie foarte clar denumirea lor – Armillariella mellea – si bineinteles prețul de 20 lei/kg. Asta pentru ca, in eventualitatea unui control din partea administratorului pietei din Buhusi, personajele (din poză, care stau cu mîinile în buzunar) să nu fie amendate și să riște confiscarea ,,produselor” la care au ,,trudit”. Pretul ghebelor este justificat (zic ei!) de prețul mare al transportului cu taxiurile cu care circulă ,,producătorii-vânzători” de la ,,tarlaua cu ciuperci” la piață. Altădată erau căruțe. Sunt convins, de asemenea, că vânzătorii au și ,,certificat de producător” și că taxele la piață sunt plătite corect… dar în calitate de cumpărător (și nu de ziarist!) nu am putut întreba. Nu pot atenta nici la mândria acestei ,,etnii cultivatoare de ghebe” de a circula cu taxiul – aș risca mult. În democrație, oamenii au tot dreptul ca, după o ,,muncă istovitoare” la ,,cultivarea și recoltarea” acestor ghebe, să își odihnească oasele în drumul spre casă, după cum veți constata în continuare.
Ghebele din sacoșa verde din poză aveau 6,5kg și costau 130 lei. ,,Sunt la piață, să încerc să negociez.” Ca potențial cumpărător și mare iubitor de ghebe gătite în diverse feluri, am primit explicația că ,,Nu pot să las la preț, domnu. Taxiul până la Marginea costă 30 de lei.” Negocierea de 10 lei reducere a eșuat pentru că ,,producătorul” nu lasă la preț. Orice reducere făcută cumpărătorului înseamnă ca ei să mergă acasă pe jos 4 km… Urmare a explicației primite de la ,,producător” mi-am pus ,,pofta-n cui” și am refuzat să mai cumpăr. În postul Crăciunului mă voi mulțumi cu o zacuscă de vinete clasică sau una de fasole. Zacusca de ghebe va fi trecută la categoria ,,Asta NU” pentru că are mult ulei și… dăunează grav buzunarului.
Odată cumpărate ghebele, după ce gospodinele curăță produsele vor constata că prețul se dublează. Dar asta este doar o problemă colaterală și care privește, evident, doar cumpărătorul. Așa că, la final, dacă prețul ghebelor fierte ajunge la 60-70 lei/kg, multora dintre cititori le va pieri pofta de a le pune la păstrare pe iarnă.
În bogăția de produse din supermarket, pline de E-uri, apariția pe piața locală a acestor ghebe, produse total naturale, poate fi o ofertă de nerefuzat. Și uite așa, mă gândesc cu compasiune la bieții europeni a căror papile gustative nu cunosc deliciul acestor ghebe autentic românești. Acum poate înțelegeți de ce sunt ,,mândru că sunt român”…
NOTA: Această satiră si imaginile asociate se supun legii dreptului de autor L8/1996 – © Iulian Pascaluta / Gazeta de Buhusi – Toate drepturile rezervate. Distibuirea necomercială este liberă. Pentru cei care nu înțeleg, aceasta este o satiră, fabulă, pamflet sau altă specie literară de rîs, iar orice asemănare cu realitatea este întâmplătoare.