De o bucată de vreme, aleșii locali buhușeni și-au făcut ca prost obicei propunerea și adoptarea de HCL-uri prin care se acordă titlul de ,,Cetățean de onoare” la diverse persoane decedate sau aflate în viață (la momentul acordării titlului). Ideea în sine este salutară DOAR în condițiile în care persoana chiar merită, adică a făcut fapte mărețe și folositoare PENTRU BUHUȘENI. Modelul copiat de consilierii actuali a fost preluat de la tov. primar Zaharia, care l-a preluat și el de la tov. primar Turcea. Model preluat, la fel, de la inițiatorul Gheorghiță Mihai. Din anul 1999*, Consiliul Local Buhusi începe să acorde titluri de ,,Cetățean de onoare”. La început, ritmul de acordare era cam 1 sau 2 persoane/an. Dacă numele ca acad. Gheorghe Platon , Ion Stan sau Vasiliu ȚIȚ au rezonanță pentru această urbe, alte nume precum Nicolae Cajal, Neculai Lupu sau acad. Vasile Stănescu nu au absolut nimic în comun cu orașul nostru. Deși numele lor este, macar recunoscut la nivel național pe domeniul lor profesional sau politic. Ca să nu mai amintesc că unii din cei care au primit titlul nici nu au sprijinit cu ceva această urbe moldavă în folosul propășirii sale, materiale sau culturale. Căci aceasta este de fapt problema esențială: au făcut ceva concret pentru cetățenii orasului unii dintre acești oameni? Unii da, mai puțini, alții nu, cei mai mulți… dupa cum vom vedea.
În acest context, a propune și declara ,,cetățeni de onoare” a devenit o joacă ieftină pentru aleșii buhușeni. De dragul de face ceva, multe propuneri au degenerat iresponsabil. În octombrie 2018, la o ședință a CL Buhuși fuseseră adoptate titluri pe bandă rulantă pentru 5 cetățeni decedați! Atunci, fostul consilier și director al Stofe Buhusi SA, ing. Ghe. Apostu, spunea oripilat că ,,Astăzi ați dus în derâdere și în derizoriu Instituția Cetățeanului de Onoare, prin nerespectarea regulamentului de acordare a titlului de cetățean de onoare care face parte din Regulamentul de funcționare al primăriei.” Majorității colegilor săi, consilierii din legislatura trecută, nici nu le-a păsat. Iar această problemă, semnalată atunci, este necunoscută actualilor consilieri (cu excepția lui Cristian Cojocaru). Ale;ii actuali duc mai departe ,,tradiția” declarării viilor sau mortilor (mai ales!) drept ,,cetățeni de onoare”, repetând greșelile trecutului într-o veselie inconștientă.
Zilele trecute, consilierul Adrian Lăzăroiu, profesor si director al Scolii Gimnaziale ,,M. Andrei” și-a găsit ca treabă să propună pe un profesoraș trecut demult în lumea drepților ca ,,Cetățean de onoare al Orasului Buhusi”. Prof. Mihail Andrei, cel a cărui nume a fost acordat celei mai vechi școli gimnaziale din Buhuși pe criterii rămase necunoscute publicului larg, a fost votat recent prin HCL 202/26,10,2203. A se vedea sedinta video de la minut 53:20. Consilierul Cojocaru spune ironic, făcând aluzie la alt caz similar cu documentatie prost întocmită, că ,,Să aibă neapărat certificatul de deces pus la …” (arată spre dosarul cu acte). Doru Vinca întreabă scurt și la obiect despre cel propus la titlu: ,,Ce a adus Buhușiului?…ce a făcut?...” Initiatorul proiectului nu a răspuns, deși trebuia, iar consilierii au râs precum copii de grădiniță la arătarea unui deget. Apoi tot Vinca a sesizat un aspect important, spunând ironic despre defunct, că: ,,Nu vreau să fiu răutăcios, dar el a absolvit institutul pedagogic ,,Maxim Gorky”… Întrebarea consilierului Vinca este pe cât de îndreptățită, pe atât de necesară, după cum vom vedea în partea a doua a articolului. La final, toți cei 17 consilieri prezenți au votat această nerozie de proiect pentru un profesor școlit la Institutului Pedagogic de Limba si Literatura Rusă „Maxim Gorky”, secţia limba rusă, fără să mai ceară alte detalii suplimentare elementare care au lipsit din documentație.
Proiectul întocmit de Lăzăroiu este, pe cât de simplist, pe atât de școlărește întocmit. Și un student începător ar fi făcut o lucrare mai serios documentata, măcar din respect pentru defunctul propus cetățean de onoare dacă nu din mândria de a face un lucru bun. A scrie o pagina A4 și a atașa un certificat de deces drept respectarea condițiilor prevăzute de HCL 12/2022 este suficient: prof. Lăzăroiu a aruncat trei vorbe școlărești și le-a supus spre aprobare altor nătărăi. Argumentăm afirmațiile pentru următoarele considerente:
- Din documentația la Proiectul de Hotarâre (PH) au lipsit în primul rând fotografia celui onorat cu acest titlu. Este o chestie elementară ca figura celui onorat cu titlul să fie făcută cunoscută public.
- Proiectul inregistrat cu nr. 38427/10.10.2023 la ,,Primăria Orașului Buhusi – în atenția dlui Primar” (sic!) – prezintă foarte lacunar o biografie a prof. Mihail Andrei. Este foarte probabil ca aceasta să fi fost copiată de pe internet de aici – lipsa probelor ne duce la această afirmație. Dacă școala unde este dîânsul director are alte documente, de ce nu le-a prezentat în copie? Pentru că nu există sau pentru că dom profesor initiator de PH nu se documenteaza suficient.
- Lipsa probelor doveditoare în susținerea afirmațiilor făcute în proiect și în referatul de aprobare. Lăzăroiu afirmă că Mihail Andrei ar fi publicat în revista ,,Ateneu” , fără a indica/prezenta macar două-trei articole și numerele revistei unde a fost publicate… dacă au fost. Că ar fi absolvit ,,Facultatea de Limba Româna” din București, la 41 de ani, sau că ar fi primit o droaie de medalii militare. Nimic dovezi!
- Deși sunt enumerate două cărți de gramatică scrise de Mihail Andrei, la proiectul de HCL nu se atașează poza coperților scrise în parteneriat cu Iulian Ghiță. Așa, ca să vedem și noi… Așa că le prezentăm noi acum (vezi foto jos).
- Culmea-culmilor este că prof. Mihail Andrei NU a predat la școala gimnazială nr.1 Buhuși. Tot conform surselor de informare (foarte puține și necredibile în lipsa documentelor) rezultă că acesta a lăsat moștenire 5.500 de cărți la două licee din Bacău, 1200 de cărți școlilor din Basarabia și doar 500 de cărți școlii gimnaziale nr. 1 Buhusi. Toate aceste aspecte au fost ,,uitate” de inițiatorul proiectului. Eludarea adevărului istoric face parte din tactica profesorului de istorie Adrian Lăzăroiu doar pentru a acorda defunctului un certificat de ,,Cetățean de Onoare”? Sau el, ca director, devine mai important dacă școala sa poartă numele unui profesor cu titlul de cetățean de onoare?
- Mihail Andrei a fost foarte ,,iubit” la Buhusi așa de tare încât a fost înmormântat în cimitului din Cartierul CFR Bacău… nicidecum la Buhuși! De ce Mihail Andrei este înmormântat la Bacău, in 1990, când acesta a locuit la Buhuși din anul 1963? este iarăși o lipsă de explicație a inițiatorul proiectului. Noi deducem că poate defunctul nu se simțea atras cu ceva de orașul Buhusi, unde nu a profesat deloc.
- Lăzăroiu spune despre Mihail Andrei că ,,a contribuit la instuirea și educarea multor generații de elevi.” Da, tot ce se poate, doar că elevii aceștia au fost la Bacău, nicidecum la Buhuși! Și aceste aspecte au fost omise cu bună știință, credem noi. Dar care să fie rațiunea dlui Lăzăroiu Adrian? Nu e nici o rațiune, ci o simplitate echivalentă cu albul colii de hârtie. Insa, ca profesor, Mihail Andrei a predat lectii primind un salariu, nicidecum gratis. Asa cum au facut, atunci si acum, zeci de mii de profesori. Nimic special!
- ,,Șeful inculturii buhușene”, Adrian Păduraru, prin ,,Raportul de specialitate” face un laudațio foarte suspect. Fiind un document semnat de el, avem mari dubii că a fost conceput de dînsul. Apetitul demonstrat de el pentru ,,copy-paste” al acestui domn ne îndeamnă serios să credem că altcineva l-a scris, iar el a semnat… că vorba aia, este ,,șef”.
- În nici un document atașat proiectului, Lazaroiu nu arată cum sunt îndeplinite condițiile art. 6 din anexa 6 la HCL 12/2022 care prevăd următoarele obligații pentru activitatea celui propus ca ,,Cetațean de Onoare”:
,,a) personalități cu recunoaștere locală, națională sau internațională care și-au pus amprenta asupra dezvoltării orașului Buhuși și a imaginii acestuia;
b) personalități care, prin realizările lor deosebite, au făcut cunoscut numele Orașului Buhuși, în țară și străinătate;”
Adrian Lazaroiu se acopera, crede el, prin enumerarea conditiilor prezentate mai sus – o noutate introdusa acum textul proiectelor de HCL pentru cetatenii de onoare ce provine din frica de a nu fi contestate. Dar, uitand esentialul, va ajunge la vorba romaneasca: ,,De ce ti-e frica, de aia nu scapi!”
Meritele lui Mihail Andrei, ca profesor, dascăl și autor de carte, nu suntem în măsură să le contestăm și nici nu este treaba noastră. La orice asemenea proiect, noi, jurnaliștii, ne punem veșnica întrebare: cu ce a contribuit dânsul la ,,dezvoltarea orașului Buhuși” sau ,,cum a făcut cunoscut numele orașului în țară și străinătate” ??? Adrian Lăzăroiu NU dovedește concret, ci doar se rezumă la afirmația că ,,consider că sunt îndeplinite condițiile de legalitate și oportunitate și propun Consiliului Local Buhuși adoptarea hotărârii în forma și conținutul prezentate în proiect”. Una este ,,a considera” și alta este ,,a dovedi”.
Ca dânsul sunt mulți profesori care au școlit zeci de generații de elevi la școlile din BUHUȘI, ajunși celebrități prin colțurile lumii. Profesorii Ghe. Beleuz, Stela Dumitroaia, Inghel Izu, Viorel Ciorniciuc, George Gligor sau Toader Roșca sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute nume ale școlii buhușene. Ei ai slujit cu credință elevilor buhușeni zeci de ani, iar absolvenții cu renume sunt rezultatul muncii lor. Ei NU sunt declarați cetățeni de onoare, dar rămân în inimile celor cărăra le-au fost dascăli. Cu siguranță că și Mihail Andrei a școlit și îndrumat elevi care au ajuns celebrități, dar nicidecum la școlile din Buhuși.
După ani de zile, degradarea s-a făcut simțită și aici. Dacă în anul 2000 ,,cetățenii de onoare” erau academicieni născuți aici sau eminețe în orice domeniu, acum, după 23 de ani, sunt onorați cu acest merit simplii profesori cu școli rusești la bază, doctori care și-au făcut doar serviciu medical (pentru care au fost plătiți) sau chiar impostorii susținuți de partidele politice. România e plină de exemple, se cunosc. Iar Buhușiul nu face rabat, Doamne ferește! Inculții care ajung pe fotoliul politic șterg zelos imaginile personajelor uitate de timp, doar-doar vor pune și ei ,,o piedică în calea uitării” cu un HCL. Chestiunile semnalate mai sus nu sunt pentru ei, politicienii ignoranți, o problemă. Domnilor-tovarăși, vă furați singuri căciula, nerespectând prevederile pe care chiar voi le-ați aprobat.
* ,,Monografia oras Buhusi” pag.588, ed. Junimea, 2018
