După 168 de ani, s-au dezrobit țiganii sau nu? (partea I)

La 20 februarie se comemorează ,,dezrobirea țiganilor (romilor) din România”. Despre aspectele istorice am scris in 2022 aici si in 2023 aici. Există dovezi scrise că romii erau deja înrobiți la anul 1385. În timp, cuvântul „țigan” a devenit sinonim cu „rob” și acesta este motivul pentru care se evită folosirea sa în prezent. Potrivit legii 28/2011 privind comemorarea dezrobirii romilor din România, se spune simplu si fără alte interpretări că:

Articolul 1 – Se comemorează dezrobirea romilor din România la data de 20 februarie a fiecărui an.
Articolul 2 Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot sprijini material şi financiar organizarea de manifestări publice şi de acţiuni social-culturale dedicate comemorării acestei zile.

Evident, din perspectivă istorică ne interesează doar prezentul și ceea ce se poate face pentru comunitatea țigănească pe viitor. La Buhuși, conform recensamântului INS 2021, există o comunitate puternică de țigani (1443 auto-declarați, probabil mai mult în realitate) din cei 14.152 de locuitori. Deci peste 10% din populație.

Despre ce dezrobire vorbim la 168 de ani? Teoretic da, practic, după ce vedem condițiile sociale și preceptele societății, tragem concluzia că nu prea…  Dacă este să privim metaforic, dar sugestiv, la imaginea surprinsă în Buhuși (toamna 2023, n.red.) când doi țigănași trag un cărucior cu alți copii mai mici, ne dăm seama de situația existentă. Parafrazând pe Caragiale: dezrobirea ,,e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.”… Totuși, s-a mai făcut câte ceva, pe ici, pe colo.

Care sunt motivele pentru care afirmăm că dezrobirea țiganilor este departe de democrația autentică? În opinia mea, există cel puțin trei aspecte, respectiv:

1. Comunitatea țiganilor este încă prizoniera unei stări de fapt care menține o lipsă acută de bunăstrare a vieții țiganilor. Puteți replica că însăși românii sunt afectați, datorită deficiențelor politice post-decembriste, de asemenea lucruri.  De acord, însă atât în rândul țiganilor, dar și al românilor, ca națiune majoritară, există lideri care nu au cele mai bune gânduri pentru comunitatea lor, mai ales când vine vorba de beneficii personale. Priviți mai atent liderii – țigani sau români – toți ,,se bat” pentru bunăstarea comunității, dar în afară de sinecuri mari si grase, rezultatele se lasă mult așteptate. Poate, pe ici pe colo, se mai unge gura păcătoșilor cu ceva slănină în anul electoral, dar în rest, nimic. Iar orașul Buhuși este emblematic, căci starea deficitară moștenită ,,de pe vremea lui Turcea” nu este cu mult îmbunătățită ,,pe vremea lui Zaharia”. Viorel Stan, consuilierul primariei Buhusi pe probleme de romi, spune că nu cere alocări bugetare pentru comunitățile de romi nevoiași deoarece primarul l-a ajutat cu ,,balastări” ale drumurilor problemă: zona Orbic (Mocirla) și zona Colonie (str. Stadionului).
2. Latența și refuzul schimbării. Țiganii sunt cunoscuți drept foarte reticenți la schimbările societății moderne. Prin felul lor de viață aceștia ne arată că ei continuă tradițiile și obiceiurile lor, felul lor de a se îmbrăca și de a vorbi. Pentru țigani, familia este foarte importantă.  Divorțuri sau infidelități conjugale nu sunt chestiuni cotidiene la aceste comunități, nici la Buhuși, nici nicăieri în România. Despre chestiuni gen homosexualisme sau similare nici nu poate fi vorba. Ceea ce este de apreciat, căci ,,modernitatea” nu a afectat modul lor de gândire și comportament precum ce trăită în societățile vest-europene. Există, din păcate, și alte aspecte ale modului lor de viață care afectează, mai mult sau mai puțin, celelalți locuitori. Stricăciunile și furtul sunt, parțial, o consecință directă a modului lor de viață.

3. Programele sociale destinate țiganilor nu au nici pe departe impactul scontat. Acest aspect ar trebui să dea de gândit autorițăților locale care implementează proiecte. Însă, la o privire mai atentă, se remarcă faptul că unele autorități locale fac programe din cu totul alte motive decât de a ajuta comunitatea romă arondată. Pe scurt, unele programe facilitează scurgerea grosului de bani (alocați pe proiecte) în buzunarul câtorva apropiați primăriilor. La beneficiari ajung doar fluturașii de hârtie care , nu-i așa? îi învață teoretic multe. Dar oportunități concrete mai puține. Iar Buhușiul este un caz concret. Spre exemplu, in 2020, CL Buhusi adopta HCL 111/2020  ,,Planului local de acțiune pentru îmbunătățirea situațiilor romilor 2019-2021”.  Dacă priviți tabelul de mai jos, veți vedea cine este implicat în această acțiune și deci, cine va fi plătit. Mai mult, acest plan prevede acțiuni clare pentru a fi implementate în viitorii ani în dopmenii precum sănătatea, servicii sociale, educație, locuințe, etc…. Ce s-a realizat din toate aceste propuneri trecute emfatic pe hârtie? Nimic la unele capitole, foarte puțin la altele. (Nu facem o analiză amănunțită acum, dar aceasta este pe agenda noastră.) Nici una din persoanele responsabile de acest proiect din HCL 111/2020 nu a prezentat public dacă măsurile s-au dus la bun sfârșit sau nu, ce s-a făcut concret și catre este situația reală. Demagogia este la putere, faptele mai așteaptă…

Evident, motivele sunt mai multe, urmând ca pe viitor să le dezvoltăm. Despre istoricul etniei țigănesti aici.  despre implicarea bisericii aici,

Notă: ,,Programele guvernelor nu au inclus și ridicarea condiției lor sociale, ceea ce a dus la perpetuarea sărăciei lor și izolarea acestora de restul comunităților. Romii au făcut subiectul unor programe de eugenie în perioada interbelică – unii antropologi au folosit caracteristicile biologice pentru a demonstra că țiganii nu sunt români, ci asiatici, ca urmare pot fi exterminați. În perioada guvernului Antonescu au fost omorâți sau deportați în Transnistria un sfert de milion de romi. În perioada comunistă o parte din romi au fost deportați în Bărăgan, tuturor romilor li s-a confiscat aurul și au fost supuși unei politici forțate de asimilare cu românii. OUG nr. 190/2000 reglementează regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România.” arată Asociatia Vedem Just.

Mentalul colectiv moștenit de majoritari ne blochează și acum înțelegerea și acceptarea acestei etnii, astfel că unii membri sunt deseori marginalizați. De aceea, există o lege generală de combaterea discriminării – OG nr. 137/2000 și una specială de combaterea antițigănismului – Legea nr. 2/2021. Agenția Națională pentru Romi elaborează politica și strategia Guvernului în domeniul respectării, promovării și afirmării drepturilor minorității romilor.