,,Plăcintarul politic” este, în opinia mea, individul lipsit de scrupule. Azi a ieșit la iveală, din nou. El incită gloata amorfă mai mereu, conform dictonului: ,,La plăcinte înainte, la război înapoi!”. Acum, după alegeri, parcă a tunat și i-a adunat! Omul-plăcintă are exact aceeași comportament ca al hienei alfa, care urlă adunarea patrupedelor sale pentru sfârtecarea prăzii. Pentru hienele din Africa există doar viață sau moarte, dar politica bistrițeană trebuie să urmeze același tipar? Dar să nu vorbim de aceste animale hidoase, care au înfățisarea și comportamentul la fel. Ci mai degrabă să vedem dacă hidoșenia hienelor nu cumva s-a metamorfozat, politic vorbind, în caracterul unor personaje binecunoscute local.
De ceva timp asist la desfășurarea unui balet politic pe care plăcintarul nostru îl face sistematic. Exponent al unor spectatori diletanți care au reflexul pavlovian gata format între singura nervură și copita ingenuă, plăcintarul se dă în spectacol de mama focului. Îi place să fie și păpușar, n-ați văzut?.. Focul răzbunării covidice arde în cuptorul inconștienței sale, în loc să-l folosească la prepararea delicioaselor bucate moldovenești denumite ,,plăcinte poale-n brâu”. Acum, că nu mai are tată, ține morțiș să ne dovedească că n-a avut nici mamă. Sau asta-i legea ta în politică, n-ai mamă, n-ai tată, măi musiu?… Nu mai este un secret că plăcintarul este capabil de manevre politice otrăvitoare, camuflate de un balet lingvistic pe măsură. Acest măr otrăvitor este aruncat, vezi Doamne, ,,inocent” spre folosul și satisfacția cetățenilor. Acum el este ,,Domnul Nu”, care contestă vehement și fără dialog, partea politică pe care altădată a lins-o fără remușcări, ajutând imberb la propășirea ei. (A spus-o cu gura lui, eu doar transcriu). Baletul politic al plăcintarului, când pe stânga, când pe dreapta, lasă loc de multe întrebări asupra labilității sale mintale. Cu rânjetul pe buze, vorbind sarcastic, omul-plăcintă supune la vot ,,pohta ce-a pohtit”, iar spectatorii pavlovieni acceptă. Uite-așa iese arama la iveală: dacă el, plăcintarul, nu vrea transparență, ce mai contează legea? Dar vom mai vedea… că vorba aceea, de ce le este frică, de aia nu scapă!
Revenind la baletul său, ceea ce mă uimește este îndârjirea plăcintarului de a juca mereu aceeași piesă de teatru ieftin. Evident, invocând ipocrit democrația și corectitudinea. Piesa este compusă de el și aplaudată de noii maimuțoi politruci, investiți cu putere de decizie. Iar aplauzele i s-au suit la cap mai ceva ca vinul vechi. Joacă așa de convingător, că, la prima vedere, ai zice că face concurență artistică balerinilor profesioniști de la Balșoi Teatre. Ptiu, drace, așa aroganță pe tema baletului, tocmai la Buhuși, n-am mai văzut. Dar cine insistă să pătrundă înțelesul faptelor și vorbelor sale, fără să se lase păcălit de ,,decorurile de mucava și de turtă dulce” pe care le afișează exact ca-n povestea fraților Grimm, va descoperi uimit că baletul plăcintarului este unul lamentabil, care va eșua curînd. Oare nu cumva acest balet politic este rodul unor refulări determinate de cercul vicios al politicii în care se învârte, steril, de prea mulți ani? Vrea mereu să iasă în față ca păduchele, vrea satisfacția luciferică pe care, din fericire pentru buhușeni, nu o va obține niciodată. De ce? Pentru că factura pentru faptele sale a ajuns la scadență, iar soarta nu-i mai îngăduie trădări după trădări. Nu mai merge cu plăcinte electorale date în noaptea de Înviere. Așa cum nimeni nu poate sări peste umbra sa, nici plăcintarul nu ne poate prosti. Încearcă, neputincios dar constant, să insulte inteligența celor din jurul său prin ascunderea caracterul său, caracter care s-a contopit iremediabil cu caracterul de hienă politică buhușeană. Ce-i drept, ascuns dibaci în spatele bunelor maniere, vizând doar scopul personal. Așa că, nimic nou sub soarele Bistriței: în căutarea satisfacției efemere, baletul politic al plăcintarului este ca oscilația epidermei juvenile. Singură și tristă!