Bertrand Russell, autorul celebrei carti ,,Despre educatie”, sustine ca ,,daca le spuneti copiilor ca trebuie sa fie iubitori, riscati sa generati in ei fatarnicie si mistificare.” Atunci cum ar trebui procedat pentru ca educatia copiilor sa mearga pe o directie buna? Bertrand Arthur William Russell ne dezvaluie opinia sa pacifista: ,,daca ii faceti fericiti si liberi, daca-i inconjurati cu bunatate, veti constata ca devin prietenosi cu toata lumea in mod spontan si ca aproape toata lume devine prietenoasa cu ei.” Iar explicati argumentelor sale este pe cit de veridica, pe atat de simpla, desi nu toti o inteleg sau aplica efectiv in viata de zi cu zi. ,,O dispozitie iubitoare si increzatoare se autojustifica, deoarece ii confera celui in cauza un farmec irezistibil si creeaza reciprocitatea afcetiva asteptata.”
Cartea filosofului englez este structurata pe trei mari capitole:
- idealuri educationale
- educarea caracterului
- educarea intelectuala
Daca primul capitol stabilește coordonatele educatiei – postulatele teoriei educationale moderne si obiectivele educatiei – capitolul doi, referitor la educarea caracterului, este mai cuprinzator. Ceea ce trebuie sa retinem este că educarea caracterului privește ,,cei 7 ani de acasă”. Educarea caracterului incepe din fragedă pruncie. Autorul aduce in discutie primul an de viata al copilului, frica, jocul si fantezia, mentalitatea constructiva, egoismul, pedeapsa, dar si socializarea cu alti copii, afectiunea si empatia sau chiar educatia sexuală.
Spre exemplu, importanta socializarii cu alti copii a fost subliniata de autor si este, dupa cum vom vedea, foartre actuala. ,,Un copil de 3 ani este un model bun pentru unul de un an, pentru ca lucrurile pe care le face sunt mai aproape de ceea ce ar vrea sa faca cel de un an, iar pe de alta parte pentru ca puterile lui nu i se par acestuia supraomenesti. Copii simt ca alti copii le sunt mai asemanatori decat adultii si de aceea ambitia le este stimulata mai mult de ceea ce fac alti copii. (prin imitare, n.red.). Numai familia ofera posibilitatea educatiei prin copii mai varsnici.” (pag. 149) Aici autorul stabilește familia ca izvor de educație si de stabilitate, ceea ce in societatea romaneasca este. Doar ca vremurile moderne contesta idiot aceste constante ale fundamentului vietii.
Ultimul capitol, referitor la educația intelectuală, care incepe în adolescență, se face pe baza unor principii generale si face referire la programa scolala inainte de 14 ani, la scolile de zi sau cele cu internat. Ca un apogeu al dezvoltarii intelectuale apare universitatea, iar Bertrand Russell aduce in atentie un aspect adesea ignorat in Romania.
,,As vrea ca la univestitati sa ajunga cei care vor practica aceste profesii si cei care poseda acest gen special de aptitudini care ii recomanda pentru invatamant si cercetare.”
La prima lectură, lucrurile par simple, vor zice unii. Doar că, ne punem noi întrebarea, de ce nu le facem totți dacă sunt așa de simple, evidente și ușoare? Iar răspunsurile pot fi: din cauza obișnuiței familiale, din motive de educație ale părinților, din motive financiare si, nu in ultimul rand, din lipsă de gândire. E mai ușor să imiți decât să găndești. Iar cartea de față ne propune tocmai acest lucru: punerea în balanță a gândirii și sentimentelor. Decizia este a dvs, cititorii.
