Pastila de dimineață (III) Lingăul

Lingăul – căci acesta este specia pe care o voi creiona astăzi – este, conform DEX, ,,omul căruia îi place să mănânce mult (mai ales de la alții)”. Dar dictionarul ne arată si altă explicație, de fapt cea de care suntem noi interesati, și anume: ,,omul lingușitor și slugarnic”.

Lingăul, ,,omul lingușitor și slugarnic”, este perfect pentru a sluji aleșilor votați în posturi de conducere publică. De la sine înțeless că lingăul este atras și el de asemenea sinecuri, drept răsplată pentru favorurile pe care le face șefilor. Din paleta de politicieni locali buhușeni pe care-i cunosc se detașează un lingău mai special, care recunoaște fără mustrări de conștiință (că n-are!), că nu știe cum a ajuns să ocupe o funcție atât de importantă. Aste demonstrează că nu-l califică nimic pentru sinecura primită, deși el încearcă să facă ceva treabă pentru a mima implicare și profesionalism. De unde profesionalism la un analfabet funcțional care abia citește buchea cărții? deși se laudă că și el are ,,diplomă de facultate”. După cum știm mulți dintre noi, partidul și-a tras, imediat după revoluție, multe faculăție particulare, acreditate ulterior, unde membrii săi primesc diplome cu nume pompoase. Aceasta este schema post-revoluționară ce facilitează accesul unor repetenți sadea, precum lingăul nostru, la funții de conducere din administrațiile locale.

Lingăul nostru, ,,omul lingușitor și slugarnic”, are niște ,,calități” înnăscute: fidel mâinii care îl hrănește, el execută ordinele șefului de partid. Se ocupă de amenințarea voalată a ziariștilor, dar se pretinde că-i apără. Face jocurile murdare de culise politice și nu ezită să apară în public drept ,,Făt-Frumos”. El raportează șefului tot ce se întâmplă, el nu ia decizii pentru că asta e apanajul șefului său. Odată cules din praful târgului de o tânără nevastă care l-a făcut om, lingăul nostru are calea deschisă spre parvenirea materială. Iar vechile metehne nu i-au dispărut de vreme ce golanul a ajuns să ocupe fotoliu de ales local. Furtul din avutul public pe care-l gestionează este un sport extrem de bine perfecționat în toți anii în care a deținut funții publice. Vorba aceea: ,,nu ești ales până ce n-ai ,,cules” și tu ceva”. Furtișagului perfecționat la rang de artă i se adaugă minciuna, ca o completare necesară și intrinsecă a setului său de valori cu care operează și pe care le cunoaște cel mai bine. Prietenii lui sunt de aceeași teapă cu el, toți o apă și-un pământ.

Mă întreb cum s-ar descurca fără toate aceste avantaje pe care lumea politică i le-a oferit. Pentru că, deși l-am cunoscut și inainte de a fi ales local, lingușitorul nostru nu era un individ special sau remarcabil în ceva fapte demne de a fi menționate. Deci, din nou se demonstrează veridicitatea vechiul proverb care spune că  ,,-i omului putere, ca să vezi cu adevărat cine e!”

Recommended For You