,,Pe lângă teii fără soț adesea n-am trecut,
Dar i-am tăiat pe toți, e lucru binecunoscut.
Copaci crescuți în zeci de ani eu i-am răpus
Și soarele mă bate-n cap acum… și-s indispus.
Pansele, arbuști pitici și floricele-am pus în loc
La umbra cărora nu poți să stai deloc.
Pe ici, pe colo mai este-un copăcel mai mare
Sub care copilandrii veseli se ascund de soare.”
Aceasta e povestea parcului ce-a fost distrus
De un edil a cărui vreme-i la apus
Foto: aici
