9 mai, Ziua proclamării Independenței de Stat a României

În istoria Armatei României, Războiul de Independență din 1877-1878 a reprezentat reînnodarea tradițiilor de luptă și de jertfă ale ostașilor români, făurite în bătăliile duse împotriva cotropitorilor de-a lungul secolelor.
Pentru că 9 mai este și Ziua Europei, prezentăm mai jos câteva mărturii din presa europeană a epocii referitoare la vitejia pe care au dovedit-o ostașii români în fața inamicului în acel „botez al focului” care a fost Războiul de Independență pentru tânăra armata română.Începutul epopeei Războiului de Independență a fost marcat, după cum se știe, de magistralul discurs rostit de Mihail Kogălniceanu, unul din ctitorii României moderne, discurs rostit în ziua de 9 mai 1977 în Parlament, care a fost urmat de adoptarea, de către Adunarea Deputaților și Senat, a moțiunilor care consacrau noul statut politic de stat independent și suveran al României. Acest important act politic al Parlamentului României a avut un ecou imediat nu numai în țară, ci și în teritoriile românești care se aflau sub ocupație străină, fapt remarcat și de ziarul austriac „Der Osten”, care consemna: „Legăturile care țineau de secole pe România legată de Turcia sunt sfârșite. România e liberă și independentă. Milioane de români din Transilvania, Banat și Bucovina urmăresc cu simțăminte frățești această lupta glorioasă a fraților lor”.Campania de la sud de Dunăre a scos în prim plan calități­le remarcabile de luptător ale ostașului român. Acționând cu elan și vitejie, în numele unui țel înălțător, oștenii României – fie că veniseră din Moldova, Muntenia sau Oltenia, ori din Transilvania, din Banat sau Bucovina – aveau să îndreptățească întru totul în­crederea și speranțele celor de acasă.Numeroși corespondenți de presă străini veniți să urmărească operațiile militare din Balcani au făcut aprecieri elogioase la adresa armatei române. Referitor la Bătălia de la Grivița din 30 august 1877, corespondentul ziarului britanic „Daily News” observa că reduta Grivița 1 căzuse „înaintea determinatei bravuri a românilor”. „Niciodată nu aș fi crezut – scria corespondentul ziarului elvețian „Bund” – să văd atâta bravură la o trupă. Astăzi am ferma convingere că armata română merită să fie pusă lângă orice altă armată a Europei”. Concluzia la care a ajuns ziarul austriac „Neue Freie Presse” este, de asemenea, demnă de a fi reținută: „Ajutorul ce-1 dau românii rușilor e un dar însemnat și cade greu în cumpănă”. „Toată lumea e martoră – se consemna în ziarul „Imparcial” din Madrid – că armata românească știe să se bată”, iar corespondentul ziarului vienez „Die Presse” scria: „Am văzut cu ochii mei cum se bate soldatul român și pot atesta că el este neînfricat, curajos și dibaci în bătălie! Soldații români stau cu o tenacitate admirabilă în mijlocul gloanțelor care cad ca ploaia asupra lor și atât în atac, cât și în apărare stau neclintiți în fața inamicului”.După aprigele încleștări pentru cucerirea redutei Grivița 2, trupele române au participat la cucerirea fortificațiilor otomane de la Rahova în zilele de 7-9 noiembrie 1877. Eroismul unităților române a făcut, și de această dată, o puternică impresie asupra contemporanilor: „Principatul român – comenta ziarul francez „Le Temps” – poate, pe bună pe dreptate, să se arate mândru de această mică armată a cărei bravură și disciplină au întrecut cu mult așteptarea celor mai buni prieteni a națiunii române”.
Ziarul belgian „Le Nord”, inserând, la 11 noiembrie 1877, știrea despre ocuparea Rahovei, apre­cia că „tinerele trupe române au probat încă o dată, prin această faptă de arme, care urmează altora nu mai puțin strălucite, că ele sunt la înălțimea celor mai experimentate.”. Tot la acea dată, gazeta pragheză „Politik” sublinia faptul că „armata română a dat o noua dovadă despre vitejia sa”.La 28 noiembrie 1877, puternica grupare otomană de la Plevna a fost nevoită să capituleze, o mare parte din trupele adversarului, în frunte cu comandantul Osman Pașa, predându-se în mâinile românilor. Ecoul internațional al victoriei de la Plevna a fost cu totul deosebit. Reverberațiile acestei izbânzi istorice s-au prelungit și după sfârșitul războiului. „Românii – scria gazeta franceză „Le Bien Public” – s-au purtat cu vitejie; ei au luat parte la împresurarea Plevnei și la înfrângerea definitivă a lui Osman Pașa, care a hotărât rezultatuln campaniei; ei și-au dovedit în război, ca și în timp de pace, dreptul de a exista ca națiune independentă”. În Peninsula Iberică, revista „La Ilustracion Espanola” comenta faptul că românii reprezintă „ o națiune tânără care, cu eroismul său, a câștigat și a meritat să fie liberă și independentă. Noi, latinii din Occident trebuie să salutăm cu mândrie pe latinii de la Dunăre care s-au bătut ca niște eroi”.Războiul de Independență a avut un profund caracter național, manifestat în primul rând, în timpul mobilizării, prin numeroasele înrolări voluntare în armată, atât ale tinerilor din Principat cît și ale celor veniți din Transilvania, Banat și Bucovina.
Prin bătăliile duse în campania din anii 1877-1878, România și-a legitimat pe câmpul de luptă obținerea Independenței de stat. Încununând actul istoric al Unirii din 1859, cucerirea Independenței a grăbit procesul de modernizare a statului român și a creat premisele pentru desăvârșirea unității sale statale în anul 1918.