Deși debutul real al acestei campanii a fost dat cu aproape un an înainte, debutul oficial a venit abia ieri. Românii cred că s-au și plictisit de atâta vorbărie, minciună și can-can. E cam greu să le deosebească pentru că nimeni nu își dă osteneala să facă lucrurile clare. Candidații prezidențiabili și echipele lor fac tot ce pot pentru a-și ascunde scheletele din dulap. Unii mai multe, alții mai puține.
Electoralul, în mare parte, mai puțin educat, mai puțin avizat, orbecăie între multitudinea de dezinformări și știri-bombă sau breking-news, care mai de care. Românului îi place să creadă știrea aia mai gogonată, are înclinatie post-decembristă către fatalitate sau fake-news.
Dacă unii candidează pe bune, dar sunt spre coada clasamentului sondajelor de opinie, alții cred că li se cuvine și induc opiniei publice sentimentul că intră automat în turul 2. De unde logica asta de doi bani? Doar pe baza unor sondaje bine plaătite, care dau diferențe enorme între candidați și care, la o analiză mai serrioasă, dovedesc cât sunt de neserioase? Alții sunt candidați-iepure, deși poate că au calificarea necesară, alții sunt proști de-a binelea.
Fiecare candidat are propria motivație de a candida. Însă totți spun că ei vor să facă bine românilor și să aducă țara pe drumul cel bun.
Oricare dintre votanți (cred eu) ar putea întreba unde au fost acești prezidențiabili în toți acești 35 de ani și ce-au făcut ei bun pentru țară. Care este CV-ul lor real, de unde provin si cine-i susține.
Răspunsul e simplu: majoritatea au ros câte un ciolan, mai mare sau mai mic. Mulți provin din acelați trunchi FSN-ist, bine altoit de servicii secrete. Poate nu știați, dar fosta Securitate nu moare, ci doar se metamorfozează. Acum au tupeu să-l dorească pe cel mai mare ciolan. Fie că au diploma de bac luată de 38 de ani, fie că au doctorate plagiate sau făcute la varsta de 50 de ani, fiecare crede că el este cel mai bun. Vedem eroi din luptele purtate pe tabla de zaruri din cazarme care abia îndrugă două vorbe în fața unui activ de partid orb, dar avid de putere, parvenitism și grabnică înavuțire. Căci de prea-curvie familială nu-i putem nici măcar suspecta. Dar de curvia politică e inutil să mai amintim. ,,Prostănacii” de acum două decenii au devenit Feți-Frumoși independenți, iar Ilenele Cosânzene, puse marionete de șef de partid, sunt bune să crescă furnici și alte lighioi de pe lângă casă. Pieptănatul in fața oglinzii, seara, la culcare, îngălatul monosilabil amorf și ilogic nu-mi spune decât că proastele ca ea au meritul de a sta cel mult în fața aragazului și-a cratiței, nicidecum la un pupitru prezidențial. Chiar dacă unii găsesc soluții economice pentru a construi apartamente ieftine, se vor găsi destui care să-l scoată ridicol sau populist si, intr-un final, vor oferi cele mai proaste construcții pentru ca lucrurile viabile pentru români să devină irealizabile. De ce? Pentru că peștele cel mic este înghițit de peștele mai mare, chiar dacă este peștoșorul fermecat ,,de aur”.
Problemele României sunt multe și mari. Așteptările românilor se precipită, bătrânii mor cu regretul că ce-au trăit la așa-zisa ,,revoluție” zboară acum ca fumul. Tinerii sunt prea lucizi și pragmatici de viața ce li se oferă și aleg rapid: aici sau ,,dincolo”. Mulți dintre cei cu studii preferă să plece, asa că deduceți dvs. cu cine rămânem să facem o Românie mai bună, mai ,,respectată”, mai-nu-știu-cum…
Candidații si-au pus activul de partid să le lipească pozele slinoase pe panourile electorale. Efectul lor pentru românul trecător, sedus de gândurile și nevoile sale, este zero. Poate românii vor spera puțin până la alegeri… pentru ca apoi gogoașa să se dezumfle de tot pentru următorii zece ani. Eu așa zic că va fi. Să fim optimiști, va fi bine pentru… EI!
One Comment to “Campania electorală prezidențială la Buhuși (partea I)”
Comments are closed.