Corneliu Coposu, un nume devenit o legendă a luptei anticomuniste, un model de moralitate si respect pentru principii. „Negociem orice, dar nu negociem principii” – spune un citat celebru din Corneliu Coposu. Citat care ar fi trebuit respectat si aplicat de politicienii nostri, dar și de ziariști și chiar de omul de rând. ,,Realitatea românescă” e cu totul alta, e una fără moralitate și principii, fiind guvernată de politica propriului interes, unde găștile de partid fac legea. Au trecut 29 ani de când Corneliu Coposu a plecat dintre noi. Foarte multi ani încât până și țărăniștii au uitat. De comuniști sau pseudo-liberali nici nu mai vorbim. Nu l-au respectat niciodată, ci doar l-au evocat ipocrit dupa trecerea la cele vesnice. Ipocrizia și falsitatea lor e atât de evidentă încât mai-mai că stau să nu chiuie de bucurie că țărănistul Coposu nu mai este. Doar unul ca Ludovic Orban, liberal autentic, îi cinstește memoria prin depunerea unei coroane de flori la bustul acestuia.
Cine stie la Buhusi de Corneliu Coposu? Putini oameni, iar foarte-foarte putini l-au intilnit. In cinstea acestuia, intre Sala Palatului din Bucuresti si biserica Kretulescu este amplasat, in 1996, un bust din bronz realizat de sculptorul Mihai Buculei. Amplasarea bustului nu este tocmai intimplatoare, fiind în apropierea altarului Bisericii Kretzulescu – monument de arhitectură reprezentativ al Capitalei, amenințat și el în repetate rânduri cu dezafectarea: în 1959-1960, odată cu reconfigurarea spațiului din spatele fostului Palat Regal și apoi în anii ’80, când a fost în pericol să fie demolat, sau să fie ”ascuns” de plantarea unui bloc de locuințe – sugerează consecvența și atașamentul necondiționat ale lui Coposu la valorile spirituale ancestrale ale poporului român.
Simbolistica acestui monument – Din punct de vedere structural, coloana elansată pe care se sprijină bustul – deși având formă prismatică, asemeni Sfintei Cruci de pe Golgota – poate fi percepută atât reflectând verticalitatea morală a personalității acestui mucenic al poporului român, cât și ca o interpretare originală a simbolului coloanei vertebrale perfect drepte și niciodată îndoită – sugerând astfel reperul de onestitate care a fost seniorul Corneliu Coposu.
Scurta biografie
Nascut la Bobota, in judetul Salaj, ca fiu al protopopului greco-catolic, Valentin Coposu, Coposu absolva studii economice si juridice (1930-1934) la Universitatea din Cluj. Ca tinar, este presedinte al Organizatiei de Tineret PNT din Cluj si apoi (1937-1940) este secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu, pe care il insoteste in toate misiunile si negocierile politice importante.
Dupa 1940, Corneliu Coposu primeste titlul de secretar politic al lui Iuliu Maniu, indeplinind aceasta functie pana la arestarea sa si a lui Maniu, la 14 iulie 1947. In aceasta calitate l-a insotit in toate negocierile si tratativele purtate cu negociatorii occidentali si cu liderii partidelor politice din coalitia antihitlerista. In 1945 este ales Presedinte al filialei PNT Salaj, iar ulterior este ales si secretar general adjunct al PNT. Delegat al PNT la reinstalarea activitatii autoritatii romanesti in Transilvania de Nord.
La 14 iulie 1947 este arestat impreuna cu intreaga conducere PNT, dupa inscenarea de la Tamadau, desi nu facuse parte din grupul arestat acolo. Ramane timp de 9 ani (1947-1956) in arest preventiv, fara sa fie judecat. S-a incercat implicarea lui in numeroase procese politice, dar nu a putut fi condamnat din lipsa de probe.
In 1956 se intenteaza un proces de inalta tradare. Este condamnat conform practicilor comuniste la munca silnica pe viata pentru”inalta tradare a clasei muncitoare si crima contra reformelor sociale”. Intre 1954 – 1962 are un regim sever de izolare la Ramnicu Sarat. In anul 1962 Se imbolnaveste grav ca urmare a tratamentului de exterminare aplicat detinutilor politici. Intre 1962 – 1964 are domiciliul fortat in Baragan la Valea Calmatui in comuna Rubla. In aprilie 1964 este pus in libertate dupa 17 ani de detenție in penitenciarele de la Văcărești, Jilava, Pitesti, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu Sărat, Poarta Albă, Capul Midia, Canalul Dunăre-Marea Neagra, Gherla.
Dupa 1964 lucreaza ca muncitor necalificat pe santierele de constructii, fiind angajat la Intreprinderea de Constructii Montaj Bucuresti, atelierul de tamplarie mecanica. Este permanent urmarit si convocat periodic la Securitate. I se fac 27 de perchezitii intre 1964-1989, i se confisca dulapuri intregi de documente si manuscrise.
In 1987 afiliaza Partidul National Taranesc, aflat in clandestinitate, la Internationala Crestin Democrata, adresand o cerere lui Jean-Marie Daillet, vicepresendintele organizatiei.
In zilele loviturii de stat din decembrie 1989 anunta printr-un mesaj-manifest reintrarea in viata publica a Partidului National Taranesc, devenit ulterior Crestin si Democrat – PNTCD. Dupa 1989 a fost solicitat, cu ocazia fiecarui eveniment politic major in Romania, sa-si exprime opiniile in interviurile luate de posturile internationale de Radio: Europa Libera, BBC, Deutche Welle, Vocea Americii si posturilor de radio interne. A acordat numeroase interviuri aparute in presa romaneasca si straina.
Pe 28 – 29 ianuarie 1990 devine practic liderul opozitiei impotriva Frontului Salvarii Nationale, care cauta sa monopolizeze puterea executiva si legislativa, confiscand Revolutia din decembrie 1989. Intelegand ca Revolutia a fost furata de noua putere „emanata”, inzestrata cu vechi reflexe totalitare, Corneliu Coposu va prelua misiunea grea de a conduce Opozitia in Romania postcomunista. Incepand cu data de 29 ianuarie 1990, devine tinta unei virulente campanii de presa prin care se lanseaza zvonuri pentru compromiterea lui. Cine avea acest interes decat neo-comunistii care preluasera putere? Campania avea sa continue cu aceeasi intensitate pana dupa alegerile legislative din aprilie 1992.
In iulie 1991 Coposu dace o vizita Regelui Mihai I la Versoix in Elvetia, fidel crezului sau monarhic. Legaturile lui cu suveranul si familia regala au continuat pana la sfarsitul existentei sale. La 27 septembrie 1991 este reales presedinte al PNTCD la primul Congres al partidului, iar intre 1991 – 1993 devine presedinte al Conventiei Democrate Romane. Ideea formarii Conventiei ii apartinuse si o propusese inca din 1990.
Aprilie 1992 il aduce alaturi de alti lideri ai partidelor de Opozitie, oameni de arta si cultura, il intalneste pe Majestatea Sa, Regele Mihai I de Romania, cu ocazia memorabilei vizite regale in Romania, cu ocazia Sfintelor Pasti din 1992. In august – septembrie 1992 efectueaza un turneu de prezentare al candidatului Conventiei Democrate Romane, Emil Constantinescu, in Belgia, Olanda, Luxemburg, Franta, Germania si Anglia, iar in 27 septembrie 1992, in urma alegerilor, devine senator de Bucuresti.
In perioada 1992 – 1995 activeaza pe plan international, printre altele in calitate de membru in Consiliul Uniunii Europene Crestin Democrate si in Internationala Crestin Democrata; efectueaza calatorii si participa la diverse congrese ale partidelor crestin democrate fratesti (Marea Britanie, Luxemburg, Suedia, Grecia, Franta, Elvetia). In aceeasi perioada este senator in Parlamentul Romaniei.
In luna mai 1995 este numit Ofiter al Legiunii de Onoare, cea mai inalta decoratie a Republicii Franceze. La 6 octombrie 1995 are loc ceremonia acordarii Legiunii de Onoare cu grad de ofiter de catre Ambasadorul Frantei la Bucuresti, Bernard Boyer, la sediul Ambasadei Frantei la Bucuresti in numele Presedintelui Jacques Chirac.
11 noiembrie 1995 este ziua in care inceteaza din viata la Spitalul Universitar din Bucuresti, ca urmare a neoplasmului pulmonar operat in 1994. La 14 noiembrie 1995 este inmormantat la Cimitirul Belu Catolic, fara funeralii nationale, dar sute de mii de romani vin sa-l conduca pe ultimul drum.
Sursa: Fundatia Coposu
