Călin este un muncitor român în Anglia. La lăsarea serii vine acasă. Adică la apartamentul închiriat pe care-l împarte cu alți cinci ca el. Asta e casa lor. Își fac mâncare împreună, fac curățenie împreună, au același frigider, merg la muncă împreună. Dar Călin este, totuși, singur. Nu este prea vorbăreț. Știe că familia nu o poți înlocui cu prietenii. Obosit de munca de pe șantier, Călin se așează în pat fără să mai mănânce. E ajunul lui Moș Nicolae. Toată ziua s-a gândit la asta. De fapt s-a gândit acasă, la ai lui din România.
Gândurile l-au năpădit. De mai bine de 10 de ani nu a petrecut ajunul de Moș Nicolae cu familia. Oare ce fac copii lui în această seară? și-au pregătit ghetuțele? Și-au făcut lecțiile? Călin are doi băieți și o fată. De ei are grijă soția lui. Băiatul mai mare o ajută cu treaba pe lângă casă. Toți merg la școală, iar nevasta lui lucrează sporadic, pe unde apucă. Într-un orășel mic e greu să-ți găsești servici, mai ale când ai în grijă trei copii. Noroc că maică-sa are pensie. mică, dar e bună și aia. Au trecut câteva zile fără să vorbească cu ei la telefon. Parcă a trecut o veșnicie. Se uită apoi la bocancii lui de șantier, plini de praf. Ceilalți colegi de muncă stau la o bere, în bucătărie. Altul zapează programele de televizor din România. Balamuc pe toate. Se face liniște…
Parcă aude o voce care-i spune:
-Ți-e dor de familie, așa-i Căline? El nu răspunde. Aude din nou:
-Ce-ai face dacă ai fi acum împreună cu ei?
-I-aș îmbrățișa pe toți deodată, se gândește Călin.
-Ai vorbit cu Moșul să le aducă niște cadouri în noaptea de Ajun?
-Da. Am trimis nevestei ceva bani să le pregătească de Moș Nicolae ce crede de cuviință. Știu că se bucură mult de tot.
-Dar pentru tine îți dorești ceva?
Când aude întrebarea, tresare. Și-o amintește de când era copil. A trăit într-o familie numeroasă, iar cadourile erau mereu puține, doar simbolice. Sărăcie din vremuri comuniste. Dar bucuria trăită era imensă. De atunci a învățat să se bucure cu puțin. De atunci a învățat să dăruiască.
-Eu? Ce să-mi doresc? Pentru mine nimic. Doar să ne fie bine tuturor, să pot munci acasă la mine, în țară. Cea mai grea povară de aici este dorul de casă.
-Dar pentru sufletul tău, ce ți-ai dori?
-Bucurie, răspunde Călin. Doar bucurie.
-Atunci, bucurie multă să fie, zise Moșul. Milioane și milioane de bucurii, pentru tine și toți ai tăi. Ai răbdare până în noaptea de 8 spre 9 decembrie.
