Varujan Vosganian, parlamentar, economist, scriitor și înainte de toate o conștiință trează a vremurilor noastre, ne-a prezentat zilele acestea noua sa carte. ,,Dublu autoportret” este o succesiune de memorii și sentimente trăite în vremurile tulburi din perioada decembrie 1989. Culmea ironiei este că volumul de proză este lansat într-o perioadă tulbure pentru democrația românească. Aș spune chiar în miezul evenimentelor electorale. Cu siguranță evenimentele actuale vor face obiectul unui studiu, poate chiar o carte, pe viitor.
Lansarea cărții a fost una total neobișnuită, fiind de fapt un spectacol în care actorii au intrat în scenă gradual, în scopul creșterii și menținerii emoției, dar și a rememorării unor evenimente din istoria contemporană a României.
În parteneriat cu Biblioteca Județeană ,,Costache Sturdza” din Bacău, evenimentul s-a bucurat de un real interes. Aceasta s-a văzut după faptul că sala multimedia a bibliotecii băcăuane a devenit neîncăpătoare pentru elita culturală a județului Bacău, îndeosebi scriitori. Dar nu numai elita locală a fost preocupată de ce se mai scrie pe la București. Au fost foarte mulți participanți din partea filialei locale a Uniunii Armenilor, precum și a celorlalte etnii locale. Dincolo de coagularea sentimentului unei etnii armenești puternice, prezența lui Varujan Vosganian la Bacău a fost și o recunoaștere a acestei comunități din partea unui intelectual de marcă bucureștean. Argumentul este simplu: Bacăul a fost al doilea oraș unde Varujan Vosganian și-a lansat cartea. Adică la exact o zi după lansarea prodigioasă de la Muzeul Țăranului Român din București. Iar asta nu este puțin lucru, credem noi.
Evenimentul cultural băcăuan a fost organizat de Uniunea Armenilor, filiala Bacău, în parteneriat cu Biblioteca Sturdza. În cuvântul de deschidere, Vasile Agop a precizat că ,,manifestarea de astăzi este una unică și unitară, realizându-se noi punți de colaborare și comuniune între minoritățile naționale și cetățenii majoritari.” Mulțumind tututor colaboratorilor pentru implicare și organizarea acestui eveniment, inimosul președinte armean dovedește (oare mai era nevoie?) că ștacheta sa este mereu ridicată la maxim pentru evenimente cultural-sociale. Fără a căuta vinovați, dar jurnalistul din mine vede în asta o mănușă aruncată, elegant, autorităților.
Pentru a ține audiența captivă, prima parte a evenimentului a fost concepută special pentru a crea contextul favorabil al prezentării cărții. Astfel, actorii Valentin Braniște și Florin Kevorkian au prezentat un ,,performance teatral nonconformist” în scopul recreerii atmosferei din decembrie 1989. Cuvântul și rostirea acestuia, într-o manieră fluctuantă, șocând emoțiile comune, au făcut trimitere directă la știrile contradictorii, gloanțe și morții din decembrie 89. Momentele teatrale adevărate, dar de tristă rememorare, exact pe filonul cărții lui Varujan Vosganian, au alternat cu prezentarea unor filmări autentice, cu valoare de mărturie-simbol, a zilelor de 21-22 decembrie din București. Mărturisesc că amprenta afectivă a momentului a fost, pentru mine, una foarte grea, facându-mă să-mi sondez arhiva emoțională de student-fotograf participant la acele momente cu schimbări de regim teribile. O liniște grea a cuprins sala bibliotecii după fiecare proiecție de film. Nu s-a aplaudat. Unii din tinerii participanți la revoluția de atunci, care-au văzut moartea la propriu, sunt acum persoane grizonate sau cu părul nins, care au stat gânditor la evocările de acum. Acum vedem altfel, judecăm altfel, simțim altfel? Poate da, pentru că suntem alții față de noi, cei de acum 35 de ani. Poate nu, pentru că n-am reușit să ne depășim limitele și paradigmele societății în care trăim. Ce nu am reușit să deslușesc este cum au perceput elevii de liceu această manifestare: ce-au înțeles, ce i-au răscolit, cu ce-au rămas. Probabil că vor găsi răspunsuri în cartea pe care și-au cumpărat-o, cea a unui trăitor autentic al acelor momente.
Cadrul imagistic, verbal și afectiv creat a fost un prolog al prezentării și lansării efective a volumului ,,Dublu autoportret”, unde dezbaterea de idei a venit ca o completare a sentimentelor în devălmășie generate de atare situație. Iar armeanul Varujan Vosganian a devenit unul dintre purtătorii steagului conștiinței de neam românesc.
Continuarea – partea a II-a – aici.
