Astăzi, 18 decembrie 2024, este ziua minorităților naționale. Am avut onoarea – și privilegiul, zic eu – să cunosc îndeobște comunitatea armenească din Bacău. Armenii din România constituie o comunitate etnică veche de aproximativ un mileniu, fiind prezenţi în toate regiunile României. Am participat, ca jurnalist, la multe evenimente organizate de armenii din Bacău. Dar lucrurile au mers mai departe, încât simpla colaborare s-a transformat în prietenie și respect reciproc. Aceleași valori, idealuri comune. Armenii, oameni deosebiți, oameni uniți întru tradiții, credință și istorie. Bărbați de cuvânt, neînduplecați de istoria momentului, îndatorați peste măsură tradiției lor armenești. Și românești, deopotrivă. Așa cum se împletește și istoria noastră comună, chiar de la primii voievozi, dacă ar fi să-l amintesc doar pe Ioan Vodă cel Cumplit, zis și Armeanul.
Armenii din Bacău reprezintă una dintre comunitățile cu rădăcini adânci în istorie. Tradiția este dusă mai departe de contemporani, pe care am avut ocazia să-i descopăr mai mult cu fiecare eveniment. Vasile Agop, președintele UAR Bacău, un bun organizator de manifestări sociale și cultural-artistice, este liantul comunității. Echipa pe care o conduce nu rivalizează, ci depășește, așa cum am mai spus, alte echipe din instituții dedicate. Ca un adevărat lider, marea lui calitate este că reușește să adune oamenii. Români, armeni, italieni, evrei, romi sau de alte etnii. În vremuri în care românii dezbină români, o lecție de luare-aminte este cea predată, elegant și diplomat, de Vasile Agop. Cei care-l cunosc vor recunoaște în aceste cuvinte simplul adevăr, nu laude.
Multitunea de manifestări culturale, sociale sau de altă natură fac din comunitatea armenească băcăuană un port-drapel cultural etnic. Tradiția împletită cu modernismul fac o casă bună la comunitatea armenească băcăuană.
Dacă etalarea culturii scrise sau vorbite armene din România este una din misiunile acestei comunități, iată că femeile armene nu se lasă mai prejos. Contribuția lor este la fel de consistentă și continuă. Particpante îndeobște la orișice manifestare armenească, acestea își prezintă portul popular, podoabele și, nu în ultimul rând, arta culinară. Și oricare interpretare artistică, fie în materie de teatru, istorie, jazz sau literatură, este mai mereu asezonată la final cu produsele culinare gătite în tradiția bucătăriei armenești. Irezistibilă, zic eu… Iată de ce, așa cum vorbeam recent cu actorul Florin Kevorkian la lansarea unei cărți, minorițățile nationale, așa cum sunt ele, trebuie conservate, prețuite și respectate. Ele sunt ,,sarea și piperul” nostru, al nației române, o diferență binevenită care dă valoare întregului. Dacă istoria ne-a lăsat împreună, trebuie să fim împreună și pe viitor. Tuturor armenilor băcăuani sincere urări de bine de ziua minorităților naționale!
