Vine o vreme în care fața de masă trebuie dată deoparte. Chiar tăiată. De ce? Darea feței de masă deoparte este precum la teatru. În final, actorii își scot măștile. La fel și în viața de zi cu zi, măștile trebuie să cadă. Purtătorilor de față de masă sau de mască nu le este convenabil pentru că descoperirea revelează starea reală a lucrurilor. Ori mască, ori fața de masă, tot una. O față de masă poate ascunde o masă veche, cu picioarele strâmbe și cu lacul sărit sau mătuit de trecerea anilor. Cuiele ruginite sunt ieșite precum ochii de melc. Blatul de hâțână din toate încheieturile uscate. Mesele frumoase cu adevărat nu au nevoie de față de masă. Își poartă cu demnitate anii.
În viața muritorilor de rând, dar și a aleșilor politici, purtarea măștii este a devenit obișnuiță. Ipocrizia și fariseismul peste tot. Râdem fals, cu grimasă vizibilă, deși suntem posomorâți. Salutăm respectuos deși în gând îi înjurăm de mamă. De sărbători nu mai sunăm telefonic, să-l auzi pe cel cel cărui îi dorim urările. Doar trimitem sute de SMS bulk, identice și impersonale, la toată agenda telefonică. Ne-am luat și de grija asta… că de scris o felicitare nici nu mai poate veni vorba.
Ajunul de An Nou este, poate pentru unii, cel mai binevenit moment de introspecție. Dar o facem? Asta dacă nu alegăm repede la restaurant, la petrecerea la care mergem cu soțul/soția, prietenul sau cu amantul. E obligatoriu să fii într-o crâșmă în noaptea de Anul Nou pentru a te simți fericit?
Și apoi ne mirăm de ce alții, mai ipocriți și mai mincinoși ca noi, ne conduc destinele. Ei au pus fața de masă peste toți și peste toate. Ca o mare mască.
Poate că și cel de lângă tine are o mască pusă peste masca pe care o poartă față de ceilalți și tu crezi că-i doar pentru ei. Asta e moda, astea sunt vremurile. Nimic nu te mai poate surpinde când asiști la tot ca la un spectacol cu actori ieftini și spectatori de duzină, care aplaudă ca la comandă. Ipocrizia curge în vene precum sângele.
La spectacolul la care asistăm și la care suntem și actori implicați și spectatori, după caz sau după piesă, finalul vine implacabil.
,,Piesa-i gata, trag oblonul,
Hei, ce ploaie e afară!
Dacă v-a plăcut bufonul,
Mai poftiţi şi-n altă seară …”
