24 aprilie 2021 a fost ultima sâmbătă din Postul mare în care se face pomenirea morților, sâmbăta lui Lazăr. Sâmbăta lui Lazăr este sărbătorită de creștini-ortodocși cu o zi înainte de Duminica Intrării lui Hristos în Ierusalim (Duminica Floriilor) și reprezintă puntea de legătură între Postul Paștelui și Săptămâna Patimilor. La țară, precum în parohia Racova, credincioșii au venit în număr mare cu pomeni întru memoria celor adormiți. Si numarul celor sărmani a fost mare, nevoile acestora nefiind vreodată indestulătoare. Preoții au săvârșit slujba de pomenire si de citire a pomelnicelor celor adormiți. Bucatele (de post!) aduse drept pomeni au fost sfințite. Datina continuă la sate, pentru că acolo s-a născut veșnicia.
Istoricul sărbătorii „Moșii de Florii”
În această sâmbătă, Biserica Ortodoxă cinsteşte una dintre cele mai mari minuni săvârşite de Iisus Hristos în viaţa pământeană, învierea lui Lazăr. Evenimentul religios s-a petrecut în localitatea Betania, unde Lazăr, prietenul lui Iisus, murise de patru zile. Învierea lui Lazăr a fost descrisă în Sfânta Evanghelie după Ioan în Capitolul 11, versetele de la 1-45. Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că Lazăr, originar din Betania (localitatea palestiniană Al-Izzariya de astăzi), ca şi surorile lui, Marta şi Maria, făcea parte din grupul persoanelor preţuite de Iisus. Mai mult, tradiţia spune că Lazăr era fiul fariseului Simon, în casa căruia s-a pregătit Cina Mântuitorului.
Sâmbăta din ajunul Floriilor este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate. Mai exact, tradiţia se spune că în Sămbăta lui Lazăr se fac plăcinte cu mere şi se dau de pomană.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat 2021 ,,Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor” în Patriarhia Română.
„Pomenirea în Biserică a celor adormiți în Domnul constituie un act de credință ortodoxă și mărturie a iubirii față de semeni. Pentru cinstirea memoriei lor, Biserica Ortodoxă păstrează o rânduială amplă de slujbe și pomeniri (parastase) care cuprind rugăciuni și cereri pentru iertarea păcatelor acestora, odihna și mântuirea sufletelor lor”, afirma Patriarhul Daniel în prima zi a acestui an. Pomenirea generală a morților în fiecare sâmbătă din Postul Mare se înscrie în atmosfera specifică acestei perioade de pregătire pentru întâmpinarea după cuviință a Învierii Domnului, când credincioșii se ocupă mai mult de sufletele lor. De aceea, este firesc să se gândească și la sufletele celor răposați, ajutându-i cu rugăciunea și cu milostenia. Slujbele în care se pomenesc cei adormiți în Domnul poartă numele de parastase. Acestea sunt ierurgii speciale ale Bisericii la care credincioșii aduc colivă, care simbolizează trupul mortului, el nefiind de față. Aceste slujbe se pot face ori de câte ori dorim să ne rugăm pentru cei trecuți la Domnul, dar în special în sâmbetele de peste an, cu unele excepții. Cei adormiți sunt pomeniți inclusiv la Sfânta Liturghie.
