Joia Mare este închinată amintirii a patru evenimente din viața lui Iisus: spălarea picioarelor, Cina cea de Taină, rugăciunea arhierească înainte de Patimi și vinderea Domnului. Este totodată momentul în care se instituie și Sfânta Taină a Împărtășaniei. În această seară are loc Denia celor 12 Evanghelii.
Conform credințelor populare și a celor creștine, în Joia Mare se deschid mormintele, cerul și porțile raiului, fiind un moment ritual în care se fac pomeniri pentru cei adormiți. Acum, femeile obișnuiau să împartă colaci, plăcinte, vase de lut sau ceramice, împodobite cu verdeață și umplute cu apă, vin sau mâncare însoțite de lumânări aprinse. Toate acestea se făceau în amintirea celor dispăruți, aspect valabil și în zilele noastre. În Bucovina mai era datina ca în Joia Mare să fie bătută toaca de către copii, cutreierând prin cimitire, timp în care, lângă fiecare mormânt ardea un foc mic, făcut din resturi vegetale uscate și aprinse cu iască și amnar.
Joia Mare reprezintă începutul joilor (Joierelele sau Joile Verzi) ce urmează până la Ispas (Înălțarea Domnului), în care femeile nu mai torceau, nu coseau și nu fierbeau cămăși în ideea de a nu abate piatra asupra semănăturilor, de a nu atrage seceta sau „legarea” rodului holdelor.