În Bucovina, credincioșii aduc la biserică, în seara Învierii Domnului, coșul pascal. Acest obicei vechi se practică în multe regiuni ale tării.
Pentru noaptea de Înviere, pe lângă pregătirea straielor de sărbătoare, gospodina casei mai are o grijă mare: pregătirea coșului pascal, care va fi sfințit la sfârșitul liturghiei, și din care se vor înfrupta toți cei ai casei. Dacă doar pască și ouă roșii am pune în el, ar fi suficient, atât de importantă este simbolica lor. Pentru un plus de semnificații însă, gospodinele mai pun cozonac, slănină sau șuncă, unt, puțin zahăr, husca de sare (în formă de trunchi de cilindru, deoarece se obține prin umezirea sării și încremenirea ei în pahare, de unde este scoasă apoi și legată cu panglici colorate) preparată doar de femei curate din familie sau vecini. Coșul (sau coșarca) se acoperă la urmă cu cel mai frumos ștergar țesut sau cusut.
Parte din conținutul coșului pascal era păstrat cu sfințenie pentru un an de zile, în scop magic sau medicinal: zahărul era bun de leac, chiar și presărat în ochi, sarea se presăra puțin și pe hrana vitelor bolnave sau se punea în mijlocul casei, pentru potolirea stărilor conflictuale, lumânarea se aprindea în caz de stihii cu trăznete sau grindină.
La intrarea în casă, gospodarul afumă în formă de cruce pragul de sus al casei cu lumânarea aprinsă. Apoi se scot bucate din coșul sfințit și se ciocnesc ouăle roșii cu urarea: „Hristos a Înviat!”, urmând imediat replica „Adevărat a Înviat!”. Pasca și oul sunt primele bucate „de dulce” (așa cum la lăsatul secului, oul fiert a fost ultima mâncare de la cină), urmate de caș, slănină sau cârnați.
După un somn bun, copiii mai întâi, iar mai apoi și ceilalți membri, se vor spăla pe față cu apă neîncepută într-un vas curat, unde stă rumen un ou roșu, o monedă (preferabil de argint), o crenguță de busuioc. Li se dau pe obrăjori cu oul roșu, să fie sănătoși și rumeni ca oul, curați ca argintul și norocoși ca busuiocul.
Sărbători binecuvântate!
