Vasilică Voievod la picioarele lui Ali-Benea Pașa

Pe la colțuri se șoptește, cum că, acum recent,
A avut loc, în taină, un important eveniment.
Al nostru domn de frunte, Vasilică Voievod,
Om cu școală multă și iubit de norod,
S-a înfățișat degrabă, la ordine la județ, așa,
La picioarele atotputernicului Ali-Benea Pașa.

Pașa stătea falnic în sala ceremoniilor
Unde s-a scris soarta lumii în urma stihiilor.
Acolo venea, târâș-grăpiș, domnul nostru
Târnosit, la față ponosit și cam albastru.
– Bine-ai venit, voievodule, ce vești ne-aduci?
Zice iscoditor pașa, stând cu picioarele sub buci.
Auzind aceste vorbe, voievodul se simte ocărât,
Dar nu ezită să plece fruntea în pământ, numaidecât.
Și, cu puțin curaj, scoate aceste vorbe din gât:
– Luminată să fie mereu calea la Bruxelles
Și încununată de putere și succes!
Cât despre mine, aș dori, dacă se poate…
– Auzi la el! Abia ce ai venit și… vrei de toate?
Strigă Benea Pașa și sala toată încremenește.
– Dar, totuși zi-i, că poate se îndeplinește
Dacă tragem și noi vreun folos la Înalta Poartă.
Știi doar, un mic comision… precum se poartă.

Ghemuit la podea, voievodul capătă mai mult curaj,
Și, gândind că poate profita de înaltul anturaj,
Zice: – Puternice Vizire, doar știți că slugă sînt
Din neamuri vechi, din românesc pământ,
Iar voia Luminăției Voastre noi o împlinim:
Așa s-a întâmplat (cu toții cei de față știm)
Și așa se va întampla întotdeauna, amin!
Chiar ieri am spus-o, când capela mortuară am sfințit.
Pe Dumnezeu vă jur, am spus-o public, n-am mințit!
– Vasilică! strigă pașa, ai vorba mult prea lungă
Și-aluneacoasă tare… Oprește-te, ți-ajungă!
Dar, totuși, răbdarea nu-mi pune la-ncercare…
Sau căpățâna ta vrei ca din loc să zboare?
Sala tronului din nou încremenește de-a pașei amenițare,
Chiar muștele aterizează, li-i frică să mai zboare!

O clipă, cât un veac de liniște, urmează.
Apoi ea trece și Ali-Benea Pașa se mai calmează
Și, ușor, ușor, un dialog se-nfiripează.
-Să te-auzim, cu ce propunere-ai venit?
Tu încă nu mi-ai spus, doar mai ademenit…
-Cu voia Luminăției Tale, doresc o dezlegare:
Vrem ca lucrările să fie aprobate, prin votare,
Și de câțiva eunuci, aflați în Opoziție,
Dar care sunt flămânzi, prin definiție.
Sunt oamenii lui Turcea, pe care l-ați gonit
Când condamnare acesta a primit
Și-acum a revenit, ca un haiduc neprihănit,
De lume adulat și chiar iubit.
Sau alții, mai rău, de-atâta libertate
Au anemia crescută și-s rupți în cur și-n coate…

Surprins de cele ce aude, Ali-Benea Pașa
Se scoală repede, din cui își ia cravașa
Și cu pași repezi prin sală se învârte
Ca leu-n cușcă ce-adulmecă ciozvârte.
Voievod, cu capul tot plecat, atinge covorul moale.
Doar urechile au început să i se scoale
De subt caftanul roșu, cel domnesc,
Și-s gata să capteze fiecare cuvânt
De-a pașei ce comandă pe-acest pământ.
-Niciodată, în viața ta, nu poți să iei
Pe Turcea și gașca lui de derbedei
Ca proiectele tale aceștia să voteze
Și, ca prin asta, onoarea să-mi păteze!
Adesea în campanie, eu, Ali-Benea Pașa, ți-am spus
Ce trebuie să facem, dar nu mai ascultat, nu te-ai supus.
Pe fluturașii anti-Turcea doi saci cu galbeni am plătit,
Ai refuzat sa-i dai la lume, de parcă-ai fost smintit!
La masa de ședințe, acum puteai să ai,
Dacă mă ascultai și capul ți-l plecai,
Doi-trei soldați-consilieri în plus…
Descurcă-te, dacă ești prost și mintea nu te-a dus!
Deci, de haiducul Turcea și-ai lui nu vreau s-aud,
Nu pot să-l sufăr pe acest penal zălud!
Vezi cum faci, lucrările să fie votate, afacerile să meargă,
Doar galbenii cei mulți pot supărarea să îmi șteargă.
E capul tău în joc. Acum pleacă de-aci, aleargă
La moldovenii tăi înfometați de-atâta libertate
Și dă-le un ac cu ață pentru izmenele rupte la spate
Și de-ale gurii… Rețeta politică o știi, te-am învățat
Cum cei mai slabi de înger sunt mai ușor de agățat:
Mălai, ulei sau chiar o angajare în servici
Cu un salar frumos, din banii publici.
Caută soluție și trece de impas, ghiaure-voievod,
Ori eu mă supăr și capul ți-l rostogolesc în glod!

Aceastea fiind zise, Ali-Benea Pașa dispare spre iatac
Pentru alintări trupești cu doamnele ce-i plac
Ș-apoi la chefuri cu mâncăruri și băuturi gustoase –
Acestea-s adevăratele probleme… serioase.
Iar Vasilică Voievod, transpirat de frică și amenințare,
Aleagă spre tronul din Buhuși, să facă ascultare,
Să intre-n voia eunucilor politici cu drept de vot
Și astfel să îndeplinească dorința pașei despot.
Lucrările vor fi multe și toată lumea fericită
Și-o să adie un prea frumos miros… de mită?

Și-acum, să ne gândim la fluturașii sus-pomeniți
Ce-aveau menirea pe Turcea să-l facă ferfeniți,
Să spună adevărul despre afaceri necurate
Pe care Turcea le-ar fi făcut ascuns, prin spate.
Oare de ce domnul nostru, Vasile Voievod,
Nu a dat fluturașii la toți alegătorii din norod?
Păi, dacă el făcea așa,
Haiducul Turcea glas prindea.
Ce va mai fi? de unde să ghicesc? nici eu nu știu,
Dar călimara și pana sunt pregătite ca să scriu.

Morala:
În politică la noi, niciodată nu se știe,
Când îți zboară capul, ca un puf de păpădie.

NOTA: Această fabulă politică si imaginile asociate se supun legii dreptului de autor L8/1996
© Iulian Pascaluta / Gazeta de Buhusi – Toate drepturile rezervate.

Distibuirea necomercială este liberă. Descarcă in format PDF.

Recommended For You