O apariție editorială a lui Andrei Pleșu este cartea ,,Comedii la porțile orientului”, o reeditare îngrijită de editura Humanitas. Cartea cuprinde articole publicate de autor în diverse publicații de cultură precum ,,Dilema” sau ,,Plai cu boi”, dar și în jurnale. În prefața scrisă de Radu Paraschivescu, acesta notează: ,,Andrei Pleșu are înzestrarea unui portretist excepțional. Și redutabil. Căci model i-a fost nimeni alta decât Romania. O Românie fără fard, debrăcată de sclipici și livrată cu toate scrântelile, ezitările, boacănele, excesele și abdicările ei postdecembriste.”
Cartea de față propune, deci, în cele cinci capitole, articole savuroase precum descrierea unei călătorii cu trenul spre Suceava. Într-un compartiment de clasa I, compartiment care i-a prilejuit autorului o analiză minuțioasă a calității unei asemenea călătorii, scaunele, geamurile sau alte lucruri sunt beneficiarele unor complimente pe care numai Pleșu le poate folosi, uimind asocierea lor elegantă. De exemplu, un vagon de tren este la înfățișare precum ,,compozițiile hibride, viermănoase, aduse pe șine dintr-un depozit de butaforie rutieră”. (articolul trenul 1642). La capitolul,,zoologie” autorul jonglează cu metafore și adjective într-un mod spectaculos și irezistibil. ,,E criză de animale nobile și performante”, spune Pleșu. Continuă cu comparații între categoriile zoologice: ,,Nu prea avem cerbi, vulturi, lei adevărați, cu autoritate legitimă, leoparzi eleganți, pantere de familie bună”. Evident, înșiruirea celor ce urmează ne duce cu gândul la clasa politică… cum altfel? ,,e plin de căței ipocriți și pisici ieftine, de vulpi șmechere, lupi hămesiși, măgari nerușinați, boi momumentali și porci inspirați. Avem hiene funeste și dihori care duhnesc a cloacă, scroafe urcate în copac și mistreți scăpați în grădina de zarzavat. Avem, să nu uităm, țapi vizionari, rățoi plini de principii și lebede de paradă”. Nu pot să nu citez elevatul autor atunci când amintește de ,,o categorie aparte o reprezintă cârtițele reciclate, adică vechi, dar gata să mimeze noul discernământ democratic”. Evident, ca alegător neturmentat și cititor dornic de cultură veritabilă, îți pui întrebarea retorică: unde naiba mai încap atâtea animale în biata noastră Românie? Ați înteles aluzia, dar și faptul că ,,menajeria” lui Pleșu ne oferă multe zâmbete, adunate toate fiind chiar o adevărată comedie. Lectură plăcută!
