Într-un interviu al Gazetei de Cluj, prof. dr. Ciprian Mihali, conferențiar la Facultatea de Istorie și Filosofie UBB, creionează succint ideologia partidului AUR și trăsăturile sale specifice, arătând rădăcinile acestuia. Acesta a spus:
,„Deși a apărut recent ca partid, platformele teoretice și ideologice ale acestuia sunt pregătite de multă vreme, adică aceia care votează astăzi AUR, sau care au votat la alegerile trecute un partid de extremă dreaptă, au fost cultivați, pregătiți și familiarizați cu ideile de extremă dreaptă, prin discursurile populiste, naționaliste, suveraniste, ținute de anumite facțiuni de membri foarte vocali din celelalte partide, cu deosebire din PNL și din PSD. Au existat și există în cele două partide tendințe de felul acesta, în care vorbesc foarte mult despre valorile noastre, despre necesara întoarcere la credința și la spiritul românesc, despre cât de mult rău ne face Bruxelles, despre comploturile lui Soros, despre toate conspirațiile mondiale.
Toate acestea nu s-au născut în AUR, ci în alte partide. Am avut personaje care au dus la paroxism aceste abordări, gândiți-vă numai la doctrina oficială pe care a avut-o PSD-ul în vremea lui Dragnea, în momentul în care, din criza de orice alte idei democratice și de dezvoltare a țării, tot discursul politic al PSD s-a repliat pe aceste valori, deci, cumva, AUR a venit pe un teren gata pregătit, nu a căzut din cosmos, cu niște idei absolut noi. Toate aceste idei existau de multă vreme, unele dintre ele, sigur, venind pe filiera partidului România Mare, altele din PPDD, altele cultivate foarte bine de anumite emisiuni. Terenul era perfect pregătit pentru apariția unui asemenea partid.”
Interviul continuă cu alte
detalii interesante pe care vi le prezentăm mai jos, integral. El a atras atenția și asupra formelor de manipulare și cât de ușor reușesc acestea să se răspândească, prin intermediul mass-media, profitând de vulnerabilitățile celor lipsiți de discernământ:
„Ignoranța a devenit o virtute. Nu există nicio soluție, extrema dreaptă nu are soluții”.
,,Acum, e și «meritul» liderilor acestui partid, care au știut să decupeze «felia» aceasta cât mai extrem, cât mai la marginea spectrului politic, să radicalizeze discursurile și să transforme acest public într-unul fidelizat politic, să-i dea o oarecare identitate, care o identitate revanșată, reactivă, nu una constructivă. Discursurile de extremă dreaptă populiste, demagogice, suveraniste, sunt prezente în toată Europa. Chiar recent a avut loc la Varșovia o întâlnire a partidelor suveraniste și de extremă dreaptă, din Spania și Franța, până în Germania, Polonia și Ungaria, deci e o tendință întreagă și cred că e o perioadă în care, pe fondul a tot ceea ce s-a întâmplat în Europa în ultimii ani, pe fondul pandemiei, aceste mișcări au câștigat foarte mult teren. Pentru că democrația liberală este o democrație care cunoaște momente de urcare și de cădere, pentru că pandemia a venit cu niște restricții de un fel pe care noi, cel puțin, nu l-am cunoscut de după al Doilea Război Mondial încoace, au existat suspiciuni mai mult sau mai puțin întemeiate privind restrângerea drepturilor și libertăților și toate acestea au provocat legitimarea unui discurs de extremă, a unui discurs xenofob, accentuat, evident, și de evenimentele legate de criza din Orientul Mijlociu și de pe continentul african, cu migranții, cu islamizarea, cu terorismul, deci, și la nivel european există asemenea tendințe. Ce se întâmplă la noi mai are câțiva factori de complicare. Aș spune că unul dintre acești factori este această educație media absolut originală. Eu din câte țări am fost în dreapta și-n stânga, nu am văzut nicăieri să existe trei-patru emisiune, canale cu maximă audiență națională care să difuzeze zi de zi mesaje anti-covid, anti-vaccinare, anti-Europa, «anti orice», cu discernământ puțin. Educația aceasta media reprezintă, de fapt, o manipulare foarte cinică, care și-a găsit victima perfectă într-un public needucat media, lipsit de discernământ critic, care trăiește încă după modelul televiziunii care spune adevărul absolut – «Dom’le, s-a spus la televizor, deci e adevărat» și atunci oamenii au luat de bune toate aceste povești și le-au transformat în propria lor ideologie, fiindcă nu au avut, pe fondul educației precare, instrumentele teoretice să-și elaboreze ideile. Și-atunci e ca la fast-food – nu știi să gătești și te duci și-ți iei ceva gata făcut. Oamenii au găsit «gata făcute» și întrebările, și răspunsurile acestora, într-un fel foarte simplist, evident denaturat, manipulator, violent, agresiv, și asta a prins, pentru că există probleme reale, însă acestor probleme reale li s-a răspuns într-un mod foarte cinic, care nu are nimic de-a face cu vreo nevoie de informare corectă, cultivarea unui spirit critic ori redarea fidelă a faptelor. Ceea ce complică și agravează foarte tare lucrurile la noi sunt lipsa educației, atât în general, cât și lipsa educației media în special, promovarea publică a unor televiziuni al căror proiect clar este manipularea și deturnarea adevărului cu fake news-uri pe bandă rulantă, cu lișanje publice, cu intervenții agresive, cu promovarea unor personaje exotice și foarte periculoase. Toate acestea au creat un cocktail care a profilat, încet, încet, figura extremistului român, iar la asta adăugăm, evident, această dezinhibare completă în social media. Am spus-o și într-un text, internetul nu i-a făcut pe oameni mai slab pregătiți, internetul doar le-a dat șansa să se întâlnească și să se solidarizeze celor cărora înainte le era rușine de ignoranța lor. Ignoranții au găsit modalități de solidarizare și, solidarizându-se, au încetat să mai fie rușinați de propria lor ignoranță, iar în acest fel au devenit o forță – ignoranța a devenit o virtute, «nu contează că nu știm, dar uitați cât de mulți suntem cei care nu știm și cât de mult avem și noi dreptul la propria noastră părere, chiar dacă nu știm știință și nu înțelegem nimic din ce se întâmplă, părerea noastră contează cât a voastră». În orice organizație, mai ales organizație cu vocație publică, atunci când vrei să transmiți un mesaj, îți targetezi foarte precis grupul țintă și știi exact care sunt vulnerabilitățile lui, știi cum să te joci cu emoțiile. Cea mai sigură formă de manipulare este cea emoțională, care este foarte simplă, dacă ai câțiva oameni relativ bine pregătiți, care pot să îți traseze direcțiile de comunicare. E foarte simplu să manipulezi emoțional niște oameni, iar din momentul în care o faci, ei devin captivi în bula emoțională. Mesajele care prind cel mai bine sunt cele negative. E de-ajuns să te revolți – «Dom’le, nu se mai poate, e dezastru, așa nu mai merge!» și curg sutele de like-uri, oamenii se regăsesc, chiar dacă nu le place. E ca dependența, sunt adictive lucrurile acestea, am găsit, de exemplu, o imagine foarte interesantă într-un text – când îl întrebi pe un toxicoman care este cel mai rău lucru din viața lui, el va ști să-ți spună că e heroina și, când îl întrebi imediat după aceea ce-și dorește cel mai mult în clipa asta, el va spune că tot heroina. Probabil că, pe undeva, oamenii sunt conștienți că sunt exploatați emoțional, este o exploatare a atenției. Bătălia cea mare, astăzi, este exploatarea în jurul atenției oamenilor. Astăzi, oricine încearcă să atragă atenția, prin orice fel de mijloace, uitați-vă cât de bine le reușește celor din AUR, prin circul permanent pe care îl fac. Acest circ este prima strategie de atragere a atenției, sigur, într-un mod revoltător, scandalos, rușinos, degradant, dar nu-i nimic: atenția este acolo. Mesajele AUR nu sunt mesaje constructive, nu există nicio soluție, extrema dreaptă nu are soluții.”, ne-a declarat acesta, concluzia usturătoare fiind că foarte mulți oameni ajung să își pună speranța într-un partid care, în mod evident, nu vine cu nicio soluție, dar reușește să facă suficient zgomot și să-i lovească acolo unde îi doare cel mai tare, împachetând cu grijă un discurs demagogic, specific lupilor deghizați în oi. ”
„Discursul AUR este un pic prea sofisticat pentru publicul lor”
Alegerea politică e profund influențată de educație, prin educație referindu-ne, mai ales, și la nivelul de studii, însă și impactul psihologic al situației actuale are un rol major, după cum reiese din ce ne-a explicat, Barbu Mateescu, specializat în sociologie politică:
„Nu este prima dată când avem o criză majoră în România. În dățile precedente, criza a fost economică, în perioadele 1996-2000 și 2010-2012, iar în acele perioade, ca acum, când avem o combinație de criză economică și criză medicală, a existat de fiecare dată câte o formațiune politică: PRM, apoi PPDD, și acum AUR, care captează nemulțumirile, frustrările oamenilor a căror existență este pusă în pericol direct, sau indirect, de criză, oameni care, poate că înainte de criză, nu aveau un nivel de trai care să-i mulțumească foarte mult și care, din cauza acesteia, sunt extrem de speriați. Și-atunci, ei resping clasa politică tradițională, partidele care existau până în acel moment, deci nu a fost nevoie de ceva aparte, din acest punct de vedere. Poate pentru că lucrurile au loc în pandemie și nu ca în trecut, în anumite crize economice, ar putea reprezenta niște aspecte mai interesante, atitudini, apropo de vaccin și de certificatul verde, de exemplu, care atrag atenția, dar fenomenul este cumva tradițional în România. România este într-o pasă foarte proastă și, din acest punct de vedere, este și foarte sceptică, sceptică apropo de politicieni, sceptică apropo de instituții internaționale. Este un moment în care, indiferent de inițiativa sau de măsura care se dorește a fi testată în societate, lumea pornește prin a-l lua pe «nu» în brațe. Până la urmă, ce oferă discursurile radicale? Oferă soluții simple și e o definiție comună în științele politice pentru populism – soluții simple la problemele complicate. AUR nu furnizează foarte multe soluții, dar exprimă nemulțumirea unor oameni, o exprimă destul de coerent. Votanții AUR sunt, în principal, oameni cu o educație medie și primară. În sociologie lucrăm cu ideea de studii superioare, educație medie, adică liceu, și nivelul al treilea, care este gimnaziul și chiar mai puțin. Cred că discursul AUR este un pic prea sofisticat pentru publicul lor. Sunt și acolo niște ramuri, adică, de pildă, Claudiu Târziu are un set de valori și un anumit stil de exprimare, în timp ce George Simion e foarte diferit, mult mai incisiv și mai puțin sofisticat. Educația în România, în genere, se corelează cu veniturile, în sensul în care toată lumea are în minte un manelist sau o vedetă de fotbal, să spunem, care are studii formale foarte mici și face foarte mulți bani, însă, în realitate, aceste cazuri sunt absolut excepționale. În genere, oamenii care au studii superioare au acces la niște locuri de muncă mai bine plătite. Și cred că așa se explică de ce în criza actuală AUR are mai puțin succes în rândul oamenilor cu studii superioare, dintr-o altă categorie, pentru că, în primul rând, dacă ai studii superioare, probabilitatea să poți să folosești și acum, în timpul pandemiei, tehnologiile moderne ca să poți să-ți câștigi existența, este destul de mare. Dacă ești în cealaltă parte a societății, lucrurile pot fi foarte dure. Au fost, de exemplu, marșuri, mai multe mitinguri ale AUR în ultimii doi ani și am văzut presa centrală ironizând cumva faptul că acolo erau angajați ai sălilor de fitness, oameni care lucrau la săli de păcănele sau oameni care se duceau foarte des și acolo, lumea barurilor de cartier și așa mai departe. Atât oamenii care erau angajați acolo și care brusc s-au pomenit că sunt restricții și că salariul lor e pus în pericol, cât și oamenii care aveau nevoie de socializarea asta, pentru care Netflix nu e suficient sau care nu au neapărat cunoștințele necesare ca să poată să joace jocuri prin rețea și care au nevoie să se vadă cu prietenii la bere, la sala de fitness sau la sala de păcănele, deci atât clienții, cât și angajații spațiilor de genul acesta, au fost foarte puternic loviți de pandemie, unii la buzunar, alții psihologic. Așa aș citi eventualele diferențe din modul în care diferite segmente ale societății votează AUR, în cât de multe moduri de a-ți câștiga existența sau a te distra îți oferă educația ta formală sau informală și, în consecință, și ce impact au asupra ta restricțiile.”
Consemnare de Alexandra Neagu
