Iată că astăzi, 15 decembrie, noi, Gazeta de Buhuși, sărbătorim 6 (șase) ani de când existăm, continuu sau cu întreruperi. La acest ceas aniversar, putem să ne facem un bilanț al lucrurilor pe care le-am făcut în acest an jurnalistic 2021. Dar și al lucrurilor plăcute sau nu, cu care, inevitabil, ne-am ales. Deși am plecat la drum optimiști, constat că este dificil să faci presă de calitate într-un oraș ca Buhușiul, în toate domeniile. Există unii oameni, din păcate dintre cei decidenți, care nu au cultura dialogului. Dacă majoritatea reprezentaților de instituții civile s-au deschis dialogului cu noi, există o categorie care este încă ermetică. Dar satisfacția muncii gazetarului vine de la alte persoane, șefi de înstituții publice sau private, cu care am găsit ,,numitorul comun”, deși profesiile ne despart.
Dialogul cu repezentanții instituțiilor publice sau private Acest dialog a fost, este și va fi partea cea mai frumoasă a gazetăriei. A vorbi cu aproape toți directorii de școli, de spital sau cu preoții este o reală plăcere, aceștia fiind intelectuali, profesioniști în domeniul lor, care nu au nimic de ascuns. Am constatat că unele probleme pe care le au și nu le pot rezolva provin din altă parte sau țin de lucruri la care aceștia nu pot interveni. Un exemplu este pandemia, care a provocat multe probleme școlilor, dar mai ales spitalului buhușean. În dialogul cu repezentanții acestor instituții provocarea a fost în curtea noastră, pentru a descifra corect mecanismele funcționării fiecărei unități în parte și implicit a realiza articole cu o ținută jurnalistică profesionistă. La aceste persoane am avut mereu ,,ușa deschisă”, drept pentru care le mulțumim tuturor. Mai avem de insistat la oamenii de afaceri din mediul privat, de a-i încuraja să vină în fața microfonului și de a crea punți, chiar dacă unii sunt în competiție cu alții. Teama și ura, acolo unde există, trebuie să lase loc dialogului și sincerității. Comunicarea cu Poliția și ANAF e mai dificilă, deoarece sunt instituții mari, ele transmițând de la nivel județean sau chiar regional, deci ceva mai greu cu un oraș mic. Un loc aparte îl deține noua noastră colaborare cu Clubul Sportiv ,,Textila Buhuși”. Acolo am descoperit oameni dăruiți sportului – tineri sau maturi – și nu greșesc cu nimic când spun asta. Nici nu am vreun interes în a măguli pe cineva. Am redescoperit, cu plăcere, că sportul adună oamenii de caracter, în spirit de fair-play. Într-o lume care îți dă mereu bătăi de cap, le mulțumesc sportivilor pentru bucuriile pe care le-am trăit împreună la diverse meciuri. Alături de ei mă simt mai tânăr!
Dialogul cu consilierii locali Aceștia trebuie să înțeleagă că menirea presei nu este să-i laude pe politicieni, ci să le afle slăbiciunile, să le sublinieze greșelile și erorile. Nu e plăcut, dar e folositor pentru popor. Pentru ca ei, consilierii, persoane publice, adoptând o pozitie de revizuire a atitudinii, să ajungă pe drumul cel bun pentru care au fost aleși. Iar buhușenii, prin intermediul nostru, au tot dreptul să știe ce face fiecare consilier local. Sunt convins că printre ei există și persoane cu care chiar se poate dialoga și discuta pe teme de interes public. Discuțiile particulare, la o cafea, le am cu multi dintre ei, dar acestea ramân totuși particulare. Dar altceva este în fața camerei de filmat, inregistrarea ajungând publică. Unde este curajul asumării publice a funcției în care ai fost investit? Chiar se ascund după cireș? Știu că apariția în fața camerei de filmat este un element inconfortabil pentru mulți dintre consilierii locali, dar… asta e. Nu mai spun că am trecut cu vederea peste abuzul unora care m-au dat afară din ședința de CL și i-am invitat la dialogul pentru analiza activității de un an a noului legislativ local. Până la acest moment domnii nici nu și-au făcut rapoartele de activitate la care sunt obligați de lege (nu există pe site-ul primăriei, lucru ușor de verificat, dar și confirmat de persoanele abilitate). Până acum am primit doar un răspuns la invitația noastră. Pe de altă parte, indiferent de câte procese ne-ar intenta, unii dintre ei au dovedit, indirect, două lucruri: că avem dreptate și că vor să ne închidă gura. Așa că-i invit să își fluture steagul ,,onoarei nereperate” în altă parte, așteptându-i totuși la un dialog în fața camerei de filmat. Aceasta este provocarea pe care le-am lansat-o, de a da socoteală celor care i-au votat. Noi suntem doar vocea lor. Acesta este mersul firesc al democrației, nu intimidarea jurnaliștilor cu procese. Toți politicienii din România sunt sursa noastră de inspirație la articolele de analiză politică, pamflete sau caricaturi, drept pentru care le mulțumim.
Dialogul cu primarul și viceprimarul Primarul Zaharia a dovedit că este totuși deschis la dialog. Am încercat să-i înțeleg poziția și punctul de vedere și ca urmare, am abandonat critica mai acidă deoarece am văzut mai îndeaproape detaliile din activitatea sa, de multe ori solicitantă și stresantă. Dar asta nu înseamnă că-l laud, ci doar vrem să fim onești. Fiecare parte a făcut pași de apropiere, ceea ce nu am văzut la consilieri. Pe de ală parte, o primărie nu funcționează similar cu o firmă sau cu un ziar – aici a fost provocarea ca noi să înțelegem corect anumite aspecte. Cine își închipuie că primarul Zaharia stă pe scaun, semnează și pleacă acasă la ora 16, fericit și bine-mersi, se înșeală. Poate or mai fi și zile de-atea, nu zic nu, dar cred că nu sunt multe. Odată acestă barieră depășită, dialogul Primărie-Gazeta a generat articole care au adus lamuriri asupra unor situații sau informări ale activității primăriei. Buhușenii au fost cei care au câștigat, în cele din urmă, fiind informați obiectiv și rapid. Dialogul cu viceprimarul Teslariu este la fel de deschis ca cel cu primarul, spre deosebire de fostul vice. Desi ne-a răspuns la fiecare solicitare, am rămas noi restanțieri în redactarea și publicarea câtorva materiale pentru care ne-am documentat. Trebuie făcută o observație: informațiile de interes pentru populație sunt cele din sfera atribuțiilor primăriei, în detrimentul celor din legislativ (CL), mai greu de înțeles. De aici și dialogul nostru cu primăria este mai frecvent decât cu consilierii locali. Pentru exemplificare: un cetățean este mai interesat (și înțelege mai ușor) de problemele curente precum curățenia orașului sau lucrări de străzi decât dezbateri politice în ședințe sau hotărâri de CL. Asta ca să pun capăt oricăror speculații fără fundament. Și lor le mulțumesc.
Unde este viitorul Gazetei de Buhuși? Motorul continuării acestui proiect este faptul că buhușenii citesc Gazeta de Buhuși. Unii m-au întrebat de ce există foarte puține ,,Like”-uri sau comentarii pe pagina de Facebook. Explicația e simplă: pagina de FB trimite către articolele de presă, care sunt publicate pe site (www.gazetadebuhusi.ro). Majoritatea oamenilor nu se mai întorc să comenteze sau să de-a like pe FB. În acest fel am diminuat puternic ,,trolii” puși pe scandal și totodată știm câți ne citesc. Noi nu avem fobia ,,like”-urilor și ne rezumăm să informăm. Același mecanism exista și la ziarul tipărit. Cu o medie lunară 60… 80 de articole, oare câte s-au adunat într-un an..? Am scris despre probleme sociale, despre sănătate și vaccinare, despre ATI și cheltuieli de spitalizare, școala și aspectele ei a fost în obiectivul nostru, la fel ca și umorul sau analiza politico-administrativă. La capitolul ,,religie” am încercat să ținem pasul cu evenimentele principale ale comunității, iar cultura, fie din manifestările din Buhuși sau din țară, a fost prezentată și ea. Sportul este și acesta prezentat. Din păcate, deși orașul este sărăcăcios în maifestări importante, unele (dintre cele organizate de autorități) nu sunt aduse la cunoștința noastră. ,,Gazeta” nu este despre ce se întâmplă numai în Buhuși, ci aflând despre ce se petrece prin alte părți, publicăm spre a vedea cum fac alții. La o discuție cu câțiva cetățeni, i-am întrebat ce-ar fi dacă ,,Gazeta de Buhusi” s-ar desființa. Ce răspuns am primit? ,,Nu se poate, este a orașului!”
Confirmarea valorii noastre, și implicit bucuria, vine când suntem salutați pe stradă de mulți necunoscuți sau când oamenii vorbesc de noi, ca sursă de informare diversă și credibilă. De aici puteți deduce răspunsul la întrebarea pusă. Ce sperăm? Nu sperăm nimic, doar observăm, analizăm, scriem și fimăm. Acesta este modul nostru de a ne aduce aportul la dezvoltarea orașului Buhuși. În rest ne dorim să fim sănătoți, alături de cei dragi.
La sfârșit de an, ,,Gazeta de Buhuși”, prin fondatorul ei, ing. Iulian Păscăluță, vă dorește tuturor celor care ne citiți bucurii, sănătate, împliniri pe plan personal și profesional.
La Mulți Ani!
