Altadată galeria Textilei avea ca megafon această pâlnie din tablă. Chiar așa rudimentară, își făcea treaba. Mai ales că galeria era formată din susținători înfocați, microbiști înrăiți sau hanbaliști împătimiți. Fără tehnică sofisticată cum există azi, echipele Textilei – fotbal sau handbal – erau susținute meci de meci, pe ploaie sau vânt, pe ninsoare sau căldură toridă. Textila avea rezultate bune, trebuie s-o spunem, și datorită GALERIEI de susținători.
Arbitrii nu puteau ,,sări calul” pentru că erau penalizați cu epitetele de rigoare, iar jucătorii care trăgeau de timp sau jucau anapoda erau fluierați consistent.
Azi, galeria ,,e frumoasă, e sublimă… dar lipsește cu desăvârșire”: nu-s bani, nene Iancule! Și cum ,,broasca nu cântă pe uscat” iar ,,fotbalul trece mai întâi prin burtă”, în ultimele meciuri nu am mai văzut nici picior de galerist pe stadionul ,,1 Mai”. Fenomenul e valabil nu numai la Textila, ci și la CSO. (Nu confundați spectatorii care încurejează cu galeria.) Spiritul galeristilor a dat ,,ortul popii”, iar sportul de masă odată cu el. Cele două sunt legate simbiotic.
Așa că, până una-alta, aștep ca cei vizați de mine ar face bine să mă contrazică și să fie prezenți la meciuri.
Nu de alta, dar porțiile destinate lor, de mici sau pizza, vor fi înfulecate de alții din preajmă…
