Asa s-a întâmplat și azi, după meciul de handbal dintre buhușencele de la CSO si fetele de la LPS Vaslui. La stârșitul partidei tabela de scor indica pierderea încă a unui meci: 31-35. Asta ar mai fi fost cumva dacă la meci participau doar simpatizanții, fără galeria incurajatoare.
În urma unui articol scris de subsemnatul, cineva, mai naiv, și-a zis că fetele de la handbal vor câștiga dacă sunt încurajate de galerie. A adus un șef să comande galeria și-a băgat-o în priză. Da, asta poate ajuta, e adevărat, doar că ,,galeria nu rezolvă problemele de la echipă”, zice bătrânul Nae Butuc. De la nici una, să fim bineînțeleși!
Azi, meciul fiind pierdut, ,,efectul de bomerang” al galeriei s-a întors, spre final, împotriva sportivelor buhușence! Galeria nu a avut efectul scontat, ci contrar. Aceste lucruri nu sunt intotdeauna observate de publicul prezent, poate nici de cei apropiați clubului. Când au trebuit să ,,bată palma” cu băieții galeriei, unele sportive au început să plângă. De ce?
Iată că aceste copile, precum Ryana Maria Pristavu (cea din imagine), au dovedit simțăminte mai profunde și mai nobile decât au lăsat să se vadă în timpul meciului. Iar lacrimile au trădat asta. Cert este că pierderea acestui meci nu doare nici pe departe cât conștientizarea unei dezamăgiri la care ,,băieții galeriei”au fost martori neatenți. ,,Noi, buhușencele, am pierdut! I-am dezamăgit pe cei care ne-au susținut!” par a zice lacrimile tinerei adolescente. Pentru ele, handbalul este în suflet, în inimă… pînă la lacrimi. Iar lacrimile unei adolescente sunt sincere. Ce poate fi mai frumos? mai înălțător?…
PS: Iată că ceea ce scriam la meciul cu CSM Galați s-a repetat la acest meci. Iar galeria, foarte energică, a accentuat acest efect.