Nici o ședință fără umilință! (fabulă)
(sau cum Voievod i-a tras de sfori pe boierii locali)
Cică într-un mic voievodat
De tip patriarhat,
Unde conducea un domn iscusit,
Divanul local era cam ,,sforărit”
De cel stiut drept #Voievod
Liber ales cu drag de norod.
De curând, la ultima ședință,
Am văzut la cea mai ,,cool” umilință
Împărtășită celor prezenți –
Boierii locali – puternicii dizidenți,
Unii cu mușchi și ceafă lată,
Alții cu mintea îngustă și exaltată,
Fie cu părul argintiu sau cărunt
Yes-meni bătând pasul mărunt.
Sau boieri cu masca pe figură
Aprobând proiectele pe măsură
De ceva vreme, când au schimbat
Politica ,,de contra-lătrat”
(Stilul de boieri învechiți
Bine-văzuți și iscusiți)
Pe una mai domoală…
Până și-au văzut cârnați-n oală.
Cum ziceam, umilințele făcute-n dar
Le-a dat Voievodul plin de har
Pentru șleahta de boieri locali,
Pezevenchi sau mai șacali,
Diletanți sau ageamii,
Cu atitudinea unor scrumbii
Ce stau bine la despicat și afumat.
Voievod prezintă tragica situație
Cu elemente necunoscute în ecuație
Și spune că un Voievodat fără apă
Nici în vise nu poate să conceapă.
Boierilor le aduce la cunoștință
Că, cel mai probabil cu putință,
Fântîna e gata să sece: fie că nu plouă,
Fie trebuie altă pânză freatică, nouă.
El spune că situația e cunoscută ,,mai sus”
Că a făcut petiții, că pe domnii mari i-a adus
Să vază ei, cu ochii lor,
Cum seacă apa din izvor.
La auzul acestei vești îngrozitoare
Ce-ar putea crea o panică înfiorătoare,
Boierii locali, stupefiați și gură-cască,
Stau încuiați – e starea lor firească.
Dar nu-și pun o întrebare simplă:
De ce sunt ei sunt ultimii care află?
În sala Divanului zboară o muscă
Trezind boierii din starea de moluscă.
Unul spune: ,,Apa poate să sece
Că eu beau vinul simplu, rece!”
Altul, cică preocupat de situație,
Rostește o axiomă cu fluctuație:
,,Păi… dacă nu azi plouă…
Nici găina nu mai face… ouă!”
N-are rost să vă mai spun acum
Ce-a îngălat fiecare, și oricum,
Uite-așa, călare pe problemă,
Boierii au tranșat și această dilemă.
Mințile înguste n-au înțeles de fel
Că ei au fost doar informați, astfel,
Precum a cincea roată la căruță,
De Voievodul care nu-i cruță!
Morala:
Boierii, de fel delăsători și îngâmfați,
Încă o dată de nas au fost plimbați
De #Voievod, sforarul cel vestit,
Care i-a escamotat și le-a servit,
(Iar boierii o merită cu prisosință)
Mascat, pe tavă, sublima umilință
În Divanul întrunit în ședință!
NOTA: Această fabulă politică si imaginile asociate se supun legii dreptului de autor L8/1996
© Iulian Pascaluta / Gazeta de Buhusi – Toate drepturile rezervate.
Distibuirea necomercială este liberă.
