În popor se spune că ,,Cine sapă groapa altuia cade singur în ea!” Că e groapă sau țeapă, e tot pe-acolo… S-ar putea zice că atunci cand faci un rau cuiva, de fapt ți-l faci ție. Viața a demonstrat de multe ori că cine pregatește o razbunare, denumită plastic ,,groapă” sau ,,țeapă”, ea (răzbunarea, n.red.) se poate sa nu-l loveasca pe cel vizat, ci chiar pe tine sau o persoana apropiata ție . Rautatea, invidia, dorința de răzbunare sunt emotii negative, care pana sa loveasca pe altcineva îl lovește chiar pe cel care a ticluit-o.
Un asemenea caz este fostul viceprimar Daniel Rezmireș: condus de mânia specifică unui frustrat meschin, doctorul-inginer Rezmireș nu a avut capacitatea de a înțelege lucruri simple. Și anume că el este persoană publică, nu subsemnatul. Că el și-a făcut vilă în timpul mandatului de viceprimar, nu eu. Că el s-a plimbat în interes personal cu mașina primăriei, nu jurnalistul de mine. Că pe el l-au apostrofat consilierii locali pentru că nu și-a îndeplinit mandatul de viceprimar, cerându-i demisia, nu pe mine ca ziarist. Că el trebuie să dea socoteală de funcția publică deținută, nu eu. Amenințându-mă că-mi ,,ia casa” după ce-am scris doar câteva articole-pamflet la adresa faptelor lui, iată că cel care ,,face de râs breasla inginerească” a ajuns, in urma procesului intentat, să îmi ia boii de la bicicletă. Desi nu este definitivă, decizia judecatorească dată este una antologică pentru un oraș ca Buhușiul.
Pe scurt, Decizia judecatorească 368/2022 din procesul fostului viceprimar Rezmires contra jurnalistului Păscăluță a pus in drepturi următoarele:
- Recunoașterea ca jurnalist a subsemnatului Iulian Păscăluță: ,,Instanța, analizând articolele de presă invocate de către reclamant (Rezmireș D.), constată că aceste aspecte privesc judecăți de valoare ale pârâtului (Păscăluță I.) , în calitate de reprezentant al presei din România.” Primăria Buhuși ar trebui să ia act de asta și să inceteze să refuze recunoașterea pe care altădată a făcut-o. Asta le va sta în gât multora, mai ales ipocriților.
- Justiția face dreptate jurnaliștilor onești, aflați în folos public: ,,Afirmațiile pârâtului (articolele lui Păscăluță I.) au vizat probleme importante într-o societate democratică față de care publicul avea interes legitim să fie informat, mai ales având în vedere funcția reclamantului de viceprimar.”
- Aleșii locali buhușeni, ca toate persoanele publice, pot fi subiectul articolelor de presă fără consimțământul lor, inclusiv pamflete: ,,Instanța reține că în articole era vorba despre o persoană publică cu statut social si profesional diferit de cel al persoanelor non-publice, și care au intrat în mod voit (în politică, n.red.) sau măcar au acceptat atenția presei. Este de așteptat din partea reclamantului (Rezmireș) să tolereze un interes mai mare din partea publicului decât o persoană particulară.”
- Rezmireș Daniel s-a făcut de râs și a căzut în propria groapă/țeapă. ,,Instanța urmează să constate că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale ale părătului (Păscăluță), nefiind vorba de o faptă ilicită, care să fi adus atingere drepturilor personale nepatrimoniale la onoare, demnitate, reputație, imagine (…) reclamantului și nici nu au creat vreun prejudiciu și, prin urmare, urmază să respingă cererea reclamantului (Rezmires) ca neîntemeiată.”
- Acestă decizie lovește crunt în toată clasa politică buhușeană. Politicienii vizați de articolele din ,,Gazetă” vor trebui să se gândească foarte bine înainte de a deschide un proces contra mea. Orice monedă are două fețe.
Într-un oraș ca Buhuși, în care a scrie despre matrapazlâcurile aleșilor locali era un tabu și inducea frica, iată ca perseverența jurnaliștilor Gazetei de Buhuși a dat roade. Chiar dacă încă mai am de trecut pe sub ,,furcile caudine” întinse de niște politicieni mediocri în fapte și gândire, care se pretind învingători, sunt convins că aceasta va fi, în final, folositoare doar nouă. O recunoaștere din partea Justiției nu este puțin lucru. Problema este nu să încetăm noi cu criticile sau să privim în altă parte când este vorba de banii buhușenilor, ci să-și schimbe politicienii modalitatea de abordare a mandatului lor de ales local în folosul comunității. Dacă nu, varianta cu pușcăria mi se pare foarte onorabilă pentru unii. Dar se pare că modelele proaste sunt copiate, iar interesul material personal este prioritar și deasupra bunului simț. Si pentru că ,,valetul tot valet rămâne”, noi vom continua cu articolele tot atât timp cât vor continua și politicienii buhușeni cu prostiile… până când moartea ne va despărți!
