Anul 1972 a fost un moment de cotitură în cariera lui Ilie Năstase: câștiga US Open, ajunge în finalele de la Wimbledon și Cupa Davis. Își înfățișează victoriile, controversele, personajul rebel care provoacă normele tenisului și influența sa ca o icoană rebelă a tenisului. Toate au fost transopuse intr-un film lansat recent. 1972 a fost un an esențial pentru Ilie Năstase, devenind primul jucător din istorie clasat în fruntea clasamentului ATP. Prin imagini de arhivă fascinante și interviuri exclusive cu nume mari din lumea sportivă, documentarul explorează personalitatea sa complexă, momentele de glorie, controversele care i-au marcat cariera și impactul avut asupra tenisului. Fermecător și generos, dar în egală măsură provocator și excentric, Mr. Nice’n’Nasty a scurtcircuitat standardele rigide după care funcționa sportul alb în anii ’70, devenind primul său rockstar autentic.
,,Filmul documentar „Nasty”, care prezintă în amănunt viața și cariera lui Ilie Năstase, a fost lansat, marți seara (16 aprilie, n.r.), la Sala Palatului din Capitală, în prezența celor mai importante nume din sportul românesc, plus a unor oaspeți-surpriză, cum a fost cazul fostului mare jucător Boris Becker.
Plină-ochi cu prilejul evenimentului, Sala Palatului a găzduit o afluență însemnată de vedete din toate domeniile, în ceea ce s-a vrut a fi o seară -reper pentru istoria sportului românesc. Cei mai reprezentativi actori, oamenii care au scos România în stradă, de la cuplul Năstase – Țiriac și până la Nadia Comăneci și Gică Hagi, toți au adăugat un strop de solemnitate și de emoție peste avanpremiera documentarului al cărui regizor principal a fost Tudor Giurgiu.Filmul, realizat pe durata mai multor ani, a prezentat momentele cheie din cariera lui Ilie Năstase, o incursiune amănunțită în peisajul sportiv și social din anii ‘70, apogeul lui Nasty.” (Remus Dinu, GSP)
,,Marea realizare a documentarului e că recuperează pentru publicul tânăr, grație imaginilor de arhivă și interviurilor cu mari jucători de tenis, locul extraordinar ocupat de Ilie Năstase în istoria tenisului mondial și explică felul în care acest jucător provenit dintr-o țară mică, pe care americanii nu o localizau pe hartă, a schimbat decisiv fața acestui sport. Am râs însă când am aflat că Năstase a mai făcut istorie într-un domeniu: comportamentul lui nebun pe teren a fost motivul pentru care s-a scris codul de conduită al jucătorului de tenis. Ashe însuși a contribuit la acest ghid cu observații și propuneri după meciurile împotriva lui Nasty. A umplut 500 de pagini.” (Florin Negrutiu, Republica)
,,Nasty e deopotrivă comedie, film de aventuri, documentar istoric, peliculă cu super-erou. Film inspirat din sport (sportiv?), biopic, frescă socială, friendship movie, peliculă istorică. Durează 100 de minute, are o distribuție stelară (din punct de vedere al istoriei tenisului), se bazează pe mii de imagini, statice ori în mișcare, realizate de-a lungul a 70 de ani, are un ritm excelent (Tudor D. Popescu e omul responsabil și de montaj) și o claritate a expunerii fără cusur (Tudor Giurgiu și Cristian Pascariu semnează scenariul). Livrează tone de informații, oferă lecții de viață, propune interogații, are în centru un erou / anti-erou copleșitor și în siajul său zeci de personaje secundare memorabile (Gopo 2025 ar rupe toate convențiile dacă l-ar nominaliza pe Ion Țiriac pentru rol secundar), naște emoții, provoacă zeci de rafale de râs, mizează pe ceva cadre lacrimogene (cadre din ultimele două categorii au condus chiar la câteva serii de aplauze de-a lungul zisei premiere de gală). Nasty e cinema-ul popular în formă pură. Se adresează unei multitudini de generații și clase sociale, știe să gâdile și să râcâie sensibilități, amintiri, vise, frustrări, complexe (inferioritate & superioritate) dintre cele mai diverse, are naturalețe, fluență, un afiș dat dracu’ și o foarte specială capacitate de a provoca discuții de toate soiurile în timpul și după vizionare. Nae Caranfil a privit premiera de undeva din lateral dreapta, aproape de o margine de rând F. Abia aștept o discuție între omul Filantropicii (apropo, tot la Sala Palatului i-a fost premiera absolută, acum doar 22 de anișori) și realizatorii lui Nasty (Mihai Brezeanu, Bande à part – Nasty)”.
(Mihai Brezeaznu, Agenda Liternet)
Regia Cristian Pascariu, Tudor D. Popescu, Tudor Giurgiu
Cu Ilie Năstase
Gen film Documentar
Durata 107 minute
