Cartea publicata recent de Radu Bogdan Ghelu si Sinica Vrânceanu se vrea a fi un ghid de ,,storytelling” – sau mai pe românește cum se spun poveștile. Apărută la editura băcăuană ,,Pantha Rhei” , manualul de peste 300 de pagini este structurat pe cinci capitole esențiale si anume:
- context
- homo sapiens relator
- povestea
- povestitorul
- metoda ,,povestitorul”
In prologul cărții, autorii precizează din start că ,,Arta storytelling-ului s-a dezvoltat odată cu Homo Sapiens, din nevoia omului de a-si spori capacitatea de adaptare la schimbare, achizitionând experienta altuia”. Desi lucrarea este adresata tinerilor, prin profunzimea acesteia aunge sa fie un mic tratat despre cum se spun povestile. Aceata este a doua carte scrisa impreuna de cei doi autori, dupa ghidul de teatru scolar denumit ,,Teatru in scoala ta”. limbajul acestei carti este unul liber, degajat, dar nu mai putin usor de citit si inteles. Arta povestirii este o metodă care porneşte de la o poveste, un mesaj, o valoare, un principiu ce se doreşte a fi transmis, pentru a fi inţeles, explorat şi apoi adaptat în manieră personală de către fiecare ascultător în parte.
Prof. Mihaela melinte (colegiul Tehnic Traian Vuia Galati) precizează câteva calitati importante ale storytelling-ului: ,,Metoda implică trei elemente esenţiale: povestea, povestitorul şi publicul. Dialogul dintre aceste trei elemente face ca storytellingul să poată fi folosit atât în scop formativ/educaţional, cât şi terapeutic. Principiul de la care pornim este că oricine poate spune o poveste. Exista poveşti proprii, există cele consacrate, şi, cu siguranţă există poveşti nescrise ce pot fi create chiar în momentul utilizării metodei. Poveştile implică emoţii, valori, experienţe individuale şi de grup, probleme şi, cu siguranţă, multiple soluţii. Povestea nu este însă doar a povestitorului, ea există pentru a fi trasmisă, transformată, recreată.
Storytellingul este o metodă participativă ce implică publicul în toate etapele:
- pregatirea publicului pentru poveste (introducerea în temă),
- povestea în sine (incluzand elemente legate de voce, tonalitate, obiecte utilizate) şi
- ieşirea din poveste (creaţie, reflecţie, punere în scenă).”
Prof. univ. dr. Venera Cojocariu de la Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău relevă punctele forte ale lucrarii. Aceasta face cateva precizari la valoarea educativa a cartii:
,,Cu valoare educativă deosebită se evidențiază Capitolul 5 – Metoda “Povestitorul” în care se oferă exemple de bune practici, din perspectiva proiectării demersurilor și a realizării lor. Structurate într-o autentică manieră curriculară (scop/obiective, activități, resurse necesare, cum acționăm, cum evaluăm) categoriile de aplicații propuse se constituie în activități de instrumentare pentru cei interesați. Prima întâlnire, Prima poveste, Studioul de filmare, Povestea scrisă, Povestea vorbită, Filmul poveștii sunt secțiunile mari în care cei interesați de problematică pot identifica pași structurați în utilizarea metodei. Extrem de utilă ni se pare conectarea demersurilor cu explicitarea multiplelor categorii de insight-uri (mecanismele adaptative, raționale, emoționale, atitudinale). De la simboluri și planul moral la cuvânt și atenție, de la gând și reflecție la atitudine manifestă și corporalitate, de la stare și emoție la act spus/ scris/jucat cu intenție sunt tot atâtea tipuri de conexiuni care pot fi edificate/dezvoltate prin folosirea metodei. Pachetul de 8 Fișe de lucru oferite la finalul volumului devin pârghii acționale în cel mai bun sens al cuvântului, de transpunere practică a eșafodajului conceptual și metodologic.”
O recenzie elevata puteti citi aici.
Proiectul este finantat de Ministerul Tineretului si Sportului in contextul in care analfabetismul functional a devenit alarmant de mare.
